USL își alimentează clientela politică: achiziții fără licitații la regiile și companiile de stat

Mai țineți minte vremurile când CFR-ul condus de Necolaiciuc plătea 4 milioane de lei vechi pe un întrerupător, 5,8 milioane de lei pe o priză și un milion de lei pentru o banală pereche de cizme de cauciuc? Sunt mari șanse ca vremurile acelea minunate pentru anumiți băieți deștepți, care s-au îmbogățit în urma unor țepe de acest gen date statului, să se întoarcă, mulțumită USL. În timp ce Crin se face că se ceartă cu Voiculescu, iar Ponta coabitează din plin cu Băsescu, un grup de parlamentari de la PSD, PNL și minoritățile naționale au depus un amendament nevinovat la ordonanța adoptată de guvern la sfârșitul anului trecut privind modificarea sistemului de achiziții publice reglementat de Ordonanța de Urgență 34/2006. Amendamentul cu pricina prevede scoaterea regiilor autonome și a companiilor naționale la care statul este acționar absolut sau majoritar din categoria structurilor obligate să atribuite contracte prin licitații. Argumentul aleșilor noștri că acestea lucrează pe o piață concurențială, iar impunerea regulilor de achiziții publice le poate bloca. Cum regulile îi blochează doar pe unii nu ne-au mai explicat parlamentarii USL, semn că legile sunt făcute pentru a fi respectate doar de către unii, ceilalți, în contextul de față statul, fiind mai presus de lege.
Ordonanța adoptată de guvern stabilea că din categoria autorităților contractante face parte și orice regie autonomă sau companie națională/ societate comercială cu capital integral ori majoritar deținut de o autoritate contractantă sau de către un alt organism de drept public.
Ulterior, în luna aprilie, operatorii aerieni au fost scoși de pe listă, astfel încât Tarom să își poată asigura rapid flota de aeronave. Folosind precedentul creat, parlamentarii au decis să scoată toate regiile autonome și companiile naționale din categoria autorităților con­tractante, prin abrogarea acelei prevederi.
„Este necesară eliminarea preve­derilor întrucât încadrarea anumitor regii autonome/companii naționale/ societăți comerciale care își desfășoară activitatea pe o piață concurențială în categoria auto­rităților contractante conduce implicit la aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de OU 34/2006. Astfel, există riscul ca prin aplicarea preve­derilor OU 34/2006 activitatea curentă a entității să fie blocată“, este argumentul parlamentarilor. Zis și făcut, legea a fost modificată, a fost adoptată, promulgată și publicată în Monitorul Oficial, iar de la
1 iulie este în vigoare.

Licitațiile, înlocuite cu norme interne

?ê?£i, din dorința de a crea măcar aparența menținerii unor reguli de achiziție la nivelul regiilor și companiilor de stat, parlamentarii USL au înlocuit licitațiile cu niște norme interne, pe care fiecare le va adopta după bunul său plac sau după interesele băieților deștepți care dau târcoale acestor companii.
Astfel, conform amendamentului susținut de parlamentarii USL, regiile autonome sau companiile naționale, chiar dacă nu mai fac parte din categoria autorităților contractante, trebuie să elaboreze „norme procedurale interne care să asigure respectarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament, transparenței, proporționalității și recu­noașterii reciproce“ atunci când atribuie contractele de furnizare/prestare de ser­vicii/execuție de lucrări a căror valoare estimată depășește pragul achizițiilor directe, pentru a respecta principiile prevăzute de Tratatul Comisiei Europene. ?ê?£i cu asta basta, s-au spălat pe mâini de reguli și au deschis pușculițele compa­niilor și regiilor de stat pentru a se înfrupta băieții deștepți care probabil deja au pregătite deja normele pe care ur­mează să le adopte societățile cu capital majoritar de stat. Piața achizițiilor publice reprezintă în jur de 15% din PIB-ul României, iar statul, prin instituțiile și companiile sale, este cel mai mare cumpărător.
Analiștii apreciau cu ceva timp în urmă că între 20 și 40% dintre contractele încheiate cu statul sunt „cu dedicație“ pentru acei băieți deștepți care căpușează statul de mai bine de 20 de ani, indiferent de culoarea politică a guvernelor.

Liber la contracte!

În paralel cu scoaterea regiilor și a companiilor de stat de pe lista instituțiilor publice obligate să facă licitații pentru achizițiile publice, guvernul USL s-a gândit să extindă sfera celor care pot beneficia ușor de banii publici. Astfel, conform aceluiași act normativ intrat în vigoare la 1 iulie 2013, pragul valoric în limita căruia instituțiile publice pot încheia contracte prin achiziție directă, fără licitație, a fost dublat de la 15.000 euro la 30.000 euro pentru produse și servicii și ridicat de la 15.000 euro la 100.000 euro pentru lucrări.
Majorarea substanțială a limitei valorice pentru achizițiile directe a fost pregătită atât de fostul Guvern Boc, cât și de actualul Executiv, dar decizia a fost de fiecare dată amânată, pe fondul criticilor publice.
La finele anului trecut, înainte de apro­barea acestei ordonanțe, Guvernul a anunțat oficial că ia în calcul majorarea pragului la achizițiile directe, de la 15.000 euro la 30.000 euro, dar a renunțat pe fondul criticilor publice. Totul s-a rezolvat în Parlament, cu ajutorul amen­da­mentelor depuse de bravii parlamentari USL.
Intenția Guvernului de a dubla pragul achizițiilor directe a fost anunțată în iulie anul trecut și confirmată ulterior de către președintele Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achi­zițiilor Publice (ANRMAP), Lucian Vlădescu, cu argumentul că majorarea pragului de achiziții directe va permite „flexibilizarea procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, având în vedere și gradul scăzut de absorbție a fondurilor europene“.
Exact același argument este folosit și de către deputații care au introdus acum în ordonanța Guvernului amendamentul prin care o autoritate contractantă va avea dreptul să achiziționeze direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției este de maximum 30.000 euro echivalent în lei (față de 15.000 euro în prezent) pentru fiecare achiziție de produse ori servicii și de maximum 100.000 euro (față de tot 15.000 euro în prezent) pentru fiecare achiziție de lucrări.
„Este necesară creșterea pragului pragului pentru achiziția directă de la echivalentul în lei a 15.000 euro, fără TVA, la echivalentul în lei a 30.000 euro pentru produse și servicii, respectiv a 100.000 euro pentru lucrări, fără TVA, pentru flexibilizarea procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică și pentru creșterea gradului scăzut de absorbție a fondurilor euro­pene“, este motivarea parlamen­tarilor, identică celei prezentate de Guvern la finele anului trecut. Gândesc la unison bineînțeles, doar sunt în aceeași alianță.
Majorarea pragului de achiziții directe a fost pregătită și de fostul Guvern Boc, dar proiectul a fost abandonat după ce a devenit public și a generat critici din partea reprezentanților PSD, aflați atunci în opoziție.
Conducerea PSD Cluj a acuzat atunci PDL că pregătește „un tun cu banii publici“, întrucât Guvernul ia în calcul creșterea plafonului de atribuire a contractelor de lucrări publice pentru a-și plăti datoriile din campania electorală.
În final, proiectul nu a mai fost aprobat de Guvernul PDL. L-a adoptat acum guvernul USL și Parlamentul dominat de USL, din motive de flexibi­lizare a pieței și nicidecum pentru a trage „tunuri cu banii publici“ așa cum îi acuzau pesediștii pe pedeliști.

Iulia Nueleanu