Voiculescu își plătește datoriile față de Larry Watts

Pentru că tot îi sunt dragi lui Larry Watts proverbele românești, motiv pentru care și-a intitulat cartea “Ferește-mă, Doamne, de prieteni…”, spunem și noi că ”Prietenul la nevoie se cunoaște”. Astfel, la două zile după ce în ziarul ”Curentul” a apărut un articol cu note critice privind lansarea cărții lui Larry Watts la BNR, organizarea dezbaterii fiind făcută din banii publici ai instituției în cauză, Dan Voiculescu s-a simțit dator să ia apărarea istoricului american. Astfel, Dan Constantin ,omul bun la toate din ograda lui Dan Voiculescu, și mai ales în executarea comenzilor lui Felix , așa cum reiese dintr-o convorbire a lui dom profesor cu Codruț ?ê?£ereș,  surprinsă ”întâmplator” de anchetatorii care au investigat activitatea fostului ministru al economiei, a primit o nouă misiune.
Aceea de a-l apăra pe Larry Watts, la pachet cu Mugur Isărescu, cei doi fiind buni tovarăși, așa cum reiese și din fotografiile postate pe site-ul oficial al istoricului american, unde se identifică ușor actualul guvernator al BNR aflat la o chermeză cu Larry Watts și alți „băieți deștepți“ , de teapa lui Ioan Talpeș, Secăreș, Fulga ș.a. Prin urmare, Dan Constantin , mereu sensibil la dorințele lui dom profesor, a publicat un articol în care încearcă să-i denigreze pe toți cei care-l contestă pe Larry Watts și cărțile scrise de acesta, cu metodele dobândite de pe vremea când era cenzor la Scânteia. De ce ar face acest lucru Voiculescu? E simplu. Din obligație. Dan Voiculescu îi este dator lui Larry Watts ,întrucât acesta din urmă a  prezentat în mod public, într-o lucrare documentată, așa cum îi place   istoricului american, exact teza oficială a lui  Voiculescu vizavi de relația sa cu Securitatea. Încă de la începutul anilor 1990, de când au apărut semne de întrebare legate de conexiunea  Voiculescu-Crescent-Securitate, șeful lui Dan Constantin a declarat de sute de ori că a fost un simplu angajat al firmei cipriote Crescent care făcea afaceri excelente cu ICE Dunărea, care aparținea Securității. Atât și nimic mai mult, colaborarea sa cu Securitatea fiind una strict de natură economică . Or, singura persoană care a validat această teză susținută cu vehemență de Voiculescu a fost  chiar Larry Watts, pe vremea când era consilierul lui Ioan Talpeș, iar Talpeș era ditamai șeful  Departamentului Securității Naționale, în slujba lui Ion Iliescu. Într-o lucrare apărută în 2003, intitulată incitant „CONTROL  AND OVER­SIGHT OF SECURITY INTE­LLIGENCE IN ROMANIA 2003“, Larry Watts scrie exact ceea ce-și dorea Dan Voiculescu . Astfel, într-o referire legată de presa din România , Watts scrie, într-o notă,  despre proprietarul Jurnalului național,  menționând că Voiculescu  a fost colaborator economic al Securității înainte de 1989. (Pentru cunoscători, menționez că celelalte referiri ale notei în cauză nu fac obiectul acestui articol). Prin urmare, istoricul american i-a dat muniția necesară lui Voiculescu pentru a se apăra ani de zile de acuzațiile privind legăturile sale controversate cu Securitatea. Iar planul a mers perfect până anul trecut când Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a hotărât,definitiv și irevocabil, că Voiculescu a fost un turnător ordinar la Securitate și că faimoasele colaborări economice cu structurile Securității au fost de fapt turnătorii ordinare, făcute când sub numele de „Mircea“ când sub numele de „Felix“ pentru că dom profesor a fost extrem de prolific de-a lungul carierei sale de turnător . Potrivit deciziei CNSAS, Dan Voiculescu ar fi fost recrutat ca informator în februarie 1970, cu numele conspirativ „Mircea“, când a relatat doar verbal „despre contactele și schimburile de pachete între sportivii români și cei străini (cu prilejul campionatelor de box din 1969), despre schimbările de valută etc.“ ?ê?£i, apoi, în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde a însoțit ca translator echipele românești de hochei pe gheață.
Tot decizia CNSAS arată că Dan Voiculescu ar fi supravegheat și ar fi dat informații despre mai mulți cetățeni străini, sportivi, rude sau parteneri de afaceri. În anul 1973, Voiculescu a ajuns în rețeaua Directiva a III-a sub numele „Felix“. Când, „Felix“, când „Mircea“, Voiculescu a turnat pe orice i-a căzut în vizor, după cum reiese din dosarul aflat la CNSAS, pentru că „trebuia să câștige o pâine“, conform propriilor sale declarații. Or, așa cum s-a dovedit în timp, pâinea de turnător la Securitate e cea mai albă și pufoasă, chiar dacă e câștigata cu prețul trimiterii unor oameni nevinovați în mâinile mânjite de sânge ale securiștilor. Tocmai de aceea pare greu de înțeles atitudinea unor jurnaliști , precum Victor Roncea, care din susținători ai libertăților democratice au devenit, în timp, susținători ai celor care au lucrat intens la suprimarea drepturilor românilor.
Revenind la  Voiculescu, e clar că  trebuia să-i întoarcă serviciul lui Larry Watts, având în vedere faptul că între un colaborator economic al  Securității și un turnător ordinar al aceleași instituții e o diferență mare cât toată cariera politică a lui dom profesor, de care e atât de mândru.
   
Iulia Nueleanu