Liviu Spătaru este un fost deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Caraș-Severin pe listele partidului PD. Acesta a fost și primar în Reșița și prefect al județului Caraș Severin.
Spătaru a făcut publice informații vechi în legătură cu Călin Georgescu
„Am chibzuit și zăbovit mult dacă e cazul să fac această postare, de teamă să nu cumva să întinez memoria unui ” amic”, dar nevoia de a spune adevărul a răzbit, până la urmă. Departe de mine găndul de a întina ceva, las posterității sa judece daca e ceva de întinat, asa că va asigur ca voi spune adevărul sec, lăsând interpretarea la îndemâna cititorului.E vorba de întâmplări mai de demult, din mandatul 1996-2000, în care „amicul” Frunzăverde a fost Ministru al Mediului și eu eram Secretarul Comisiei Mixte a Camerei Deputaților și Senatului pentru Controlul Activității SRI, dar și Secretarul cu Probleme Organizatorice al PD. Aveam, așadar, duble atribuții în a-i ajuta si proteja pe membri noștri în Guvern. Parlamentul și Ministerul Mediului sunt despărțite doar de Piață Constituției, așa că puteam lesne coborî dealul până la „amicul” meu. După ce discutam oficial și reglam cele de reglat, ne retrageam în oficiu la un whisky cu gheață și la depănat istorie. Într-o zi, „amicul” a rămas fără whisky, a dat un telefon și problema s-a rezolvat imediat, prin Călin Georgescu, atunci Secretarul general al ministerului. Atunci l-am cunoscut pe Mesia! Ne-am întâlnit apoi de mai multe ori, în biroul lui Frunzaverde sau în oficiu și am putut sa-mi fac o părere despre el. Era de un servilism execrabil și de un oportunism dezgustător și am rămas păna azi cu impresia asta, că nu avea deloc nicio fărâmă de coloană vertebrală. Totul avea sa se confirme pe parcurs. „Amicul” meu avea o meteahna nu tocmai onorabilă; dacă mira bahică depășea un anumit nivel, devenea violent, dar nu fizic, ci ținea sa-și umilească prietenii, subordonații și colaboratorii apropiați cu orice chip! Umilință supremă era pupatul pantofului, obicei oriental adus pe la noi de otomani. Lui Frunzaverde îi plăcea la nebunie ritualul acesta, în care cei aflați în vizor trebuiau sa-i pupe pantoful, altfel era jale… În fine, într-o seară eram în separeul unui restaurant din preajma hotelului „Bucuresti” și „amicul” era furios. Mira trecuse ceva de nivelul de pericol, din motive de „Lagavulin” și Fetească Neagră, iar nervozitatea crescuse, pentru că „amicul” aștepta o mapă urgentă. După un timp, destul de larg, a aparut și mapa, adusa de Călin Georgescu. Era incompletă! Cei doi s-au retras puțin, ca să dezbată situația, dar s-au întors extrem de iritați, cu Frunzăverde rosu ca în prag de apoplexie. Situația a evoluat în rău și Călin Georgescu a fost supus ritualului puparii pantofului ministerial, căruia i s-a supus fără cracnire!… Așadar, dragi prieteni, nu aveți decât să-l votați, mie un astfel de președinte nu-mi trebuie!”, conchide Spătaru.
