-Afacerea aurului- de la Rosia Montana are doua probleme: mediul si viitorii cumparatori

Mina de metale pretioase de la Rosia Montana este pe cale sa devina, prin cele 10,5 milioane de uncii de aur care ar putea fi exploatate aici, cea mai mare investitie actuala din domeniul minier din Europa. Este si motivul pentru care International Finance Corporation (IFC), divizia de investitii a Bancii Mondiale, da semne ca s-ar putea implica direct in afacere. Kent Lutberger, director general pentru sectorul minier al IFC, a declarat pentru BBC: -Este prematur la acest nivel sa dam cifre exacte. Ceea ce avem noi in vedere este un imprumut substantial direct acordat de IFC si unul, mult mai mare, din partea bancilor comerciale internationale-.

Neoficial, se vorbeste de un imprumut global de aproximativ 250 milioane de dolari, dintr-un total necesar derularii investitiei estimat la 420 milioane de dolari. Firma canadiana Gabriel Resources este actionar majoritar la societatea mixta care administreaza exploatarea. Terenul a fost concesionat in 1997, pentru suma de trei milioane de dolari, alti 50 milioane de dolari fiind pana acum cheltuiti cu prospectiunile si alte actiuni pregatitoare.

Potrivit contractului de concesiune, statul roman va avea drept de preemptiune asupra aurului extras la Rosia Montana. Este insa acesta un avantaj, in conditiile in care FMI insista ca Romania sa renunte la o parte din rezervele de aur, pe care sa le transforme in devize convertibile? Dan Ioan Popescu, ministrul industriilor, a declarat pentru BBC: -Intrebarea mea este daca dreptul de preemptiune atrage si obligativitatea statului roman de a cumpara aur, pentru ca noi astazi – si acest lucru este valabil in ultimii trei ani – am avut si avem discutii cu BNR pentru a cumpara productia de aur pe care o avem. Ceea ce este esential din punctul meu de vedere este ca aurul sa se produca in conditii eficiente, in conditii de siguranta, in conditii de existenta pe perioada lunga a acestor exploatari si sa dam dreptul bursei pentru a valorifica si aceasta marfa-.

Reprezentantul consortiului Gabriel Resources nu pare insa ingrijorat de perspectiva de a trebui sa gaseasca piata de desfacere pentru viitoarea productie de aur, afirmand ca are deja potentiali cumparatori. Frank Timis sustine: -Pentru a investi 420 de milioane, investitia trebuie sa fie economica: sa ne recuperam capitalul si, bineinteles, si un profit. Ratia de returnare, folosind un pret al aurului de 275 de dolari uncia, ne-a demonstrat foarte clar ca proiectul va fi economic si merita sa facem investitia. Mai departe, avem foarte multi din actionarii companiei care sunt specializati in a achizitiona aur-.

Banca Mondiala nu da bani decat daca se rezolva problemele de mediu

Dincolo de aspectele economice, insa, afacerea aurului de la Rosia Montana ridica doua chestiuni majore: nevoia de a stramuta o parte din gospodarii si problema protectiei mediului. Kent Lutberger, directorul IFC, a precizat: -Mai intai de toate, dorim sa analizam problemele sociale si de mediu. Daca acestea nu sunt satisfacatoare, nu vom putea face nimic pentru acordarea finantarii. Adaug faptul ca, in urma analizei primare pe care am facut-o, programul companiei este bun si arata ca se doreste aplicarea liniilor orientative ale Bancii Mondiale. Suntem siguri insa ca, daca vom intra in aceasta afacere, vom face ca lucrurile sa mearga si mai bine-. In ceea ce priveste problema stramutarii unor gospodarii, lucrurile s-ar putea rezolva cu bani in urma unor negocieri individuale cu reprezentantii companiei Gabriel Resources. Rosia Montana cuprinde 16 sate, dintre care patru vor fi afectate de exploatarea minei, adica aproximativ 850 de familii. Aproape 90% din acestea sunt de acord cu stramutarea, iar pentru cele din centrul istoric al localitatii exista, se pare, si varianta pastrarii actualei stari de fapt.