Nicolae Cinteza, directorul Directiei Supraveghere din BNR, a gasit brusc vinovatii pentru fraudele de proportii infaptuite la Banca Romana de Scont: acestia sunt chiar clientii pagubiti cu zeci si sute de miliarde, fiindca au semnalat cu intarziere jaful practicat de angajatii bancii. Teza, de-o absurditate absoluta, apare intr-un interviu acordat luni unui cotidian central, in care dl Cinteza se contrazice insa de la o fraza la alta. Astfel, el ofera exemplul unui agent economic, Dramiral Group, in cazul caruia -operatiunile dubioase par sa fi inceput inca din septembrie, insa prima reclamatie catre BNR a fost facuta la finele lunii noiembrie, dupa ce nu a fost acceptat ca actionar majoritar-. In acest caz, supraveghetorul-sef al BNR comite doua gafe majore.
Mai intai, deoarece tot domnia-sa afirma ca, atata vreme cat echipa de control a Bancii Nationale a stat in BRS, respectiv pana la sfarsitul lui octombrie, -BRS realizase o parte din programul propus si reusise o echilibrare fragila-. Altfel spus, dupa aproape doua luni de urmarit zilnic evidentele BRS, vestitul comando de supraveghere al BNR nu inregistrase miscari suspecte prin conturi si pleca oarecum multumit, dovada fiind ridicarea supravegherii speciale impuse pana atunci bancii. Or, daca ditamai inspectorii Bancii Centrale nu sesizeaza nimic suspect – pana la sfarsitul lui octombrie -, ce pretentii poti avea de la un agent economic caruia, in ciuda staruintelor, BRS nu-i elibera extrase de cont (situatie cunoscuta, de altfel de BNR, care a inghitit de-a dreptul rizibil argumentul defectiunii prelungite a sistemului informatic), este de-a dreptul suspect ca, fulgerator, dl Cinteza descopera acum tranzactii dubioase cu Dramiral Group inca din septembrie!
In al doilea rand, dl Cinteza omite – speram, involuntar – faptul ca prima reclamatie a Dramiral Group cu privire la modul cum i se umblase in conturi a fost facuta, intr-adevar, la finele lui noiembrie, mai exact pe 27 noiembrie, insa nu dupa, ci inaintea comunicarii refuzului BNR de a-l accepta ca actionar majoritar, remisa Bancii Romane de Scont pe 7 decembrie (de altfel, pe 4 decembrie, firma a depus o a doua reclamatie). In treacat fie spus, Banca Nationala nu a comunicat nici pana astazi acest refuz la Dramiral Group, firma fiind instiintata de aceasta decizie printr-un simplu fax trimis pe 10 decembrie de BRS. Apoi, admitand punctul de vedere al lui Nicolae Cinteza, ca -dupa 1 noiembrie, banca s-a dezechilibrat cumplit-, nu stim ce mari intarzieri in sesizarea Bancii Nationale s-ar putea invoca, fiind vorba de o reclamatie depusa la doar trei saptamani dupa plecarea din BRS a controlorilor autoritatii bancare centrale. Extrem de sugestiv pentru -precautia- de care a dat dovada BNR este raspunsul dlui Nicolae Cinteza la intrebarea de ce administrarea speciala n-a fost decisa inca din 11 decembrie, cand s-a optat pentru o formula mai blanda, regimul special de decontare: -Cu aceasta banca s-a incercat totul, inclusiv discutii (!!!) cu actionarii- (sa insemne oare acest lucru ca domnii de la Banca Nationala au rugat frumos Grupul Gelsor si pe Sorin Ovidiu Vintu sa puna la loc creditele fictive acordate de BRS?). Apoi, gestul de vitejie, din 21 decembrie: -S-a decis administrarea speciala la BRS atunci cand atitudinea de necooperare a conducerii bancii s-a acutizat-. Tradus in limbajul omului simplu, atitudinea de necooperare inseamna faptul ca presedintele BRS, Teodor Nicolaescu, daduse efectiv bir cu fugitii!
Dl Cinteza pune si bomboana pe coliva tortului supravegherii bancare din Romania, recunoscand ca activitatea de control pe care o desfasoara directia sa nu vede fraudele bancare pure. -Supravegherea nu e un control gestionar. E ca si cum ai acuza un politist ca un betiv a injunghiat un alt betiv-. Ca sa ramanem atat la acelasi nivel elevat al discutiei, cat si in domeniul exemplelor cu betivi, ii recomandam dlui Cinteza o cunoscuta zicala, apropo de modul in care, de-o lunga bucata de vreme, presa isi pune intr-una intrebari despre rolul supravegherii si lantul de falimente bancare: -Cand mai multe persoane iti spun ca esti beat, du-te si te culca!-.
Simtind ca se strange latul in jurul sau, seful BRS si-a transferat averea pe numele apropiatilor si se ascunde pe undeva, in tara
Presedintele Bancii Romane de Scont, Teodor Nicolaescu, a devenit una dintre cele mai cautate persoane, Politia dandu-l in urmarire generala si internationala, prin Interpol. Din datele existente pana in acest moment, Nicolaescu nu a reusit sa paraseasca tara. La perchezitia efectuata la domiciliul acestuia de pe Soseaua Stefan cel Mare, unde locuiesc sotia si cei doi copii, a fost descoperit atat pasaportul, cat si celelalte acte de identitate ale acestuia.
Chiar daca ar fi avut pasaportul asupra sa, Nicolaescu nu ar fi putut parasi tara, pentru ca acesta expira pe 17 ianuarie 2002.
Politia a efectuat perchezitii si la casa sa de vacanta, din comuna Crevedia, insa nici aici nu au fost gasite elemente care sa conduca la prinderea sa. Din informatiile pe care le detinem, Nicolaescu si-a vandut casa de vacanta pe 15 decembrie. Cumparator a fost concubina sa, care a platit, scriptic, 100 milioane de lei, cu toate ca aceasta fusese achizitionata cu peste 25.000 de dolari, adica in jur de 800 milioane de lei.
Presedintele BRS a disparut, vineri, de la domiciliu si, pentru ca se sustrage anchetei penale, el a fost dat in urmarire generala.
Politia a stabilit ca Teodor Nicolaescu, in calitate de presedinte al Bancii Romane de Scont, a cauzat clientilor bancii un prejudiciu financiar de aproximativ 232 miliarde de lei, acesta fiind acuzat de delapidare.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
