Bucurestiul nu e chiar pentru orice investitor

Nu putine au fost vocile celor care s-au plans ca masura municipalitatii bucurestene, menita sa reglementeze traficul greu pe strazile Capitalei, le blocheaza afacerile. Mult-disputata hotarare a Consiliului General al Municipiului Bucuresti (CGMB) a avut o evolutie asemanatoare cu cea a unui bulgare de zapada care coboara o panta, crescand treptat in dimensiune si maturand totul in cale. Fara sa tina cont de ratiunile economice la care au facut des referire transportatorii, beneficiarii directi ai acestui normativ – bucurestenii cred ca -e de bine-. Soferii de autovehicule mai usoare de cinci tone, adica cei neatinsi de taisul restrictiilor de circulatie, spun ca in Bucuresti se circula mai bine si ca e mai putina poluare. Bucurestiul nu e chiar pentru toata lumea, iar cine vrea sa traiasca aici trebuie sa respecte niste reguli! Acelea ale unei metropole unde, pana nu demult, fiecare a cam facut ce a vrut, iar locuitorii au trebuit sa -inghita- tot ce li s-a dat in anii de democratie postrevolutionara. Cam acesta ar fi mesajul pe care edilul-sef vrea sa-l transmita prin aceasta masura. Orasul, sufocat de buticurile urate, fara nici un fel de noima urbanistica, cu masini urcate pe trotuare si spatii verzi, cu TIR-uri parcate in spatele blocurilor, sub geamurile locuitorilor, s-a revoltat. Masura e de perspectiva, miza este mare, iar efectele sunt pe cat de indraznete, pe atat de dure. Orasul se vrea cu o noua fata, mai europeana, in care marile depozite si vamile vor functiona la periferie. Tabara -protestatarilor-, aparent incoerenta, a atacat de mai multe ori, folosind metode diferite, care au variat de la stilul galagios al revoltei pline de forta a soferilor pana la -mangaierea- de catifea a contenciosului administrativ. Este un caz extrem de rar in care sindicatele si patronatele transportatorilor fac front comun, macinate de aceeasi preocupare – aceea a hotararii lui Basescu. Camionagiii au anuntat ca vor organiza un miting de protest la inceputul lunii octombrie si ca vor bloca traficul national cu peste 30.000 de autovehicule. Prefectura Municipiului Bucuresti nu a incetat sa lupte pe caile instantei fata de aceasta hotarare, anuntand ca incalca o serie de alte acte si ca -instituie paralelism in reglementari-. De aceeasi parte a baricadei, transportatorii au reclamat blocajele pe care le intampina in activitatea lor si au iesit in strada. E drept ca pana la urma au obtinut ceva – autovehiculele care transporta lapte, paine, precum si constructorii au liber in timpul zilei, in schimbul unor taxe, ce-i drept, cam mari. -Cine construieste in centrul orasului va trebui sa suporte costul distrugerii infrastructurii rutiere-, a spus primarul general. Spre exemplu, firmele ce vor sa construiasca in zona buna a orasului (zona A), care chiar ca nu e pentru toata lumea, trebuie sa scoata din conturi sume cuprinse intre 20 si 200 milioane de lei drept taxa pentru vehiculele care transporta materiale de constructii. -Noblesse oblige-, ar zice francezul. Mai pragmatic, americanul ar face un simplu calcul financiar. Intr-adevar, ca sa ridici o cladire ai nevoie in primul rand de un teren. Il cumperi (cu bani mai multi in centrul orasului), construiesti si platesti taxele -piperate- pentru ca-ti permiti luxul de a investi aici, iar la sfarsit ai ditamai -buildingul- in zona buna a Capitalei. Imobil pe care mai apoi il inchiriezi la niste preturi exorbitante. -Dai un ban, dar stai in fata-, ar zice romanul. Asa ca, oricum ai da-o, e tot o investitie.

Ieri, reprezentantii unui concern care intentioneaza sa ridice un nou complex (depozit pentru o categorie larga de marfuri) chiar la intrarea in oras, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, au salutat hotararea primarului general, care ii avantajeaza, spun ei. Amplasarea investitiei in afara orasului, pe langa faptul ca respecta intru totul noua harta a Capitalei, care scoate marile depozite din oras, creeaza si un punct ideal de triaj – sosiri, plecari si distributie locala. Asadar, avantaj municipalitatea!