Caii de rasa alearga dupa investitorii privati

Executivul si-a propus privatizarea intr-un timp cat mai scurt a Societatii Nationale -Cai de Rasa- (SNCR). Nota inaintata de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP) dupa finalizarea studiului de fezabilitate intocmit de Societatea Generala a Expertilor Tehnici a fost aprobata in sedinta de Guvern de saptamana trecuta, urmatorul pas fiind alegerea variantei optime prin care societatea sa iasa din proprietatea statului. Din analizele intocmite pana acum rezulta ca se impune restructurarea societatii prin divizare, urmata de privatizare.

Doua variante de restructurare

Surse autorizate declara ca privatizarea Societatii Nationale -Cai de Rasa- in ansamblu poate conduce la blocarea procesului sau la un insucces postprivatizare. -In momentul de fata, privatizarea directa si integrala este practic imposibila, intrucat societatea detine in administrare active aflate atat in patrimoniu public, cat si in cel privat al statului. Trecerea activelor din patrimoniul public in cel privat se poate face numai prin hotarare de Guvern-, spun aceleasi surse. Un alt motiv pentru care aceasta solutie de privatizare nu este considerata optima este acela ca SNCR este abilitata prin lege sa detina si sa conserve patrimoniul genetic national constituit din totalitatea populatiilor cabaline cu valoare genetica ridicata, ceea ce face din ea o societate strategica. In consecinta, trebuie prevenit riscul unor pierderi irecuperabile din patrimoniul genetic. Totodata, este greu de presupus ca va fi gasit un investitor capabil care sa dispuna de resurse financiare pentru a cumpara intreaga afacere.

Pentru restructurarea prin divizare exista doua variante. Acestea trebuie sa ia in calcul pastrarea patrimoniului genetic, ameliorarea raselor locale pentru cresterea performantelor in scopul infiintarii unor exploatatii agricole competitive si crearea si dezvoltarea unei piete specifice in care statul sa aiba rolul de arbitru, in perspectiva intrarii in competitie cu piata europeana. Prima varianta are in vedere mentinerea SNCR, avand in structura organizatorica opt depozite de armasari, cu 50-80 de armasari pentru fiecare depozit, si un nucleu de 30-40 de iepe-mama pentru fiecare depozit. Depozitele propuse sunt: Dumbrava, Rusetu, Brebeni, Tg. Mures, Mangalia, Radauti, Sambata, Izvin. In cadrul aceleiasi variante se propune infiintarea Autoritatii Hipice Nationale, in subordinea MAAP, cu rol de arbitru, supreveghere si reglementare. Autoritatea ar urma sa asigure pastrarea fondului genetic, precum si organizarea si supravegherea pietei specifice. Intr-o prima faza, depozitele ar asigura monta publica, urmand ca, pe masura ce se introduce monta artificiala, aceasta sa fie preluata de ANARZ. Prin desprinderea celorlalte active din structura SNCR, vor fi infiintate societati comerciale, iar mijloacele disponibile din reorganizarea depozitelor urmeaza sa fie vandute separat ca active, dupa trecerea disponibilitatilor din proprietatea publica in proprietate privata a statului.

Statul ar putea pastra actiunea de aur

Spre deosebire de prima varianta, cea de-a doua prevede organizarea a patru depozite de armasari, cu 100-150 exemple de monta publica la Dumbrava, Rusetu, Brebeni si Tg. Mures, care sa ramana in structura organizatorica a SNCR si organizarea prin divizare a patru herghelii – Radauti, Mangalia, Jegalia si Sambata – pe principiul raselor, cuprinzand toate rasele din patrimoniul genetic national cu iepe-mama (30-50 de capete pentru fiecare rasa) si armasari pepinieri. In acest caz, hergheliile vor fi privatizate prin vanzarea de actiuni, iar patrimoniul public se va concesiona pentru 49 de ani. Prin privatizare, statul va conditiona vanzarea si concesionarea de inscriere in actele de infiintare a societatii a unor drepturi de control si decizie prin actiunea de aur. Activele si filialele necuprinse in reorganizare se vor privatiza conform procedurilor standard. Si aceasta varianta prevede infiintarea Autoritatii Hipice Nationale.

Ambele variante prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje, insa o analiza a fiecareia in parte scoate in evidenta faptul ca implementarea primei variante necesita costuri mai ridicate, ar determina miscari mari de efective intre sucursale, iar cheltuielile cu publicitatea si respectarea tuturor procedurilor legale ar fi mai mari. In plus, veniturile din concesionare sunt esalonate pe o perioada lunga de timp. In cazul celei de-a doua variante, cheltuielile de exploatare ar fi mai mari. Ambele variante prezinta riscul ca nu toate activele sa poata fi valorificate.

SNCR are 18 sucursale amplasate in 15 judete si un patrimoniu apreciat drept impresionant, alcatuit din 2.060 cabaline de reproductie, 72 de grajduri pentru caii de reproductie, sapte manejuri, sase hipodromuri, terenuri intravilane, cladiri, utilaje si echipamente. La data de 31 august 2001, veniturile totale ale societatii erau de 55.834.060 mii lei, cheltuielile de 52.556.690 mii lei, iar profitul brut de 3.277.370 mii lei.