Apropierea datei-limita la care mai pot fi avizate procesele de compensare intre companii a generat un haos fara precedent in sediul Ministerului Industriilor. Aglomeratia si cozile interminabile la care zilele acestea oamenii de afaceri se calca in picioare da o idee destul de clara asupra dimensiunilor la care a ajuns fenomenul compensarilor, in fapt un -troc- ce tinde sa inlocuiasca platile firesti, facute cu bani.
Pe un lant de compensari (decontari intermediare de tip -marfa/serviciu contra marfa-) se desfasoara uneori mai mult de opt societati, fiecare avand contracte pe mai multe relatii, astfel ca, o data intrate in joc, cu greu mai pot scapa. Sistemul -e un adevarat aspirator de firme, care absoarbe tot ce ii sta in cale-, spun oamenii de afaceri, care se declara atrasi -intr-un vartej implacabil al dependentelor reciproce-.
Compensarile sunt considerate ca un ultim balon de oxigen la care apeleaza companiile, decapitalizate, pentru a evita blocajul financiar, astfel ca numarul firmelor prinse in aceasta panza de paianjen este intr-o continua crestere. La nivel national, nimeni nu poate da o dimensiune statistica exacta a fenomenului, insa sunt estimate cifre reprezentand peste 20% din economia nationala.
De obicei, lantul compensarilor incepe cu furnizorii de energie, carora firmelor le este tot mai greu sa le plateasca in numerar serviciile prestate. Iar pentru avizarile acestor contracte se sta la randuri ore in sir, timp de cateva zile. Anul compensarilor ar fi trebuit sa se incheie ieri, insa situatia creata impune prelungirea datei-limita cu cel putin o saptamana. Ultimele comunicate anunta ca data ultima pentru incheierea compensarilor ziua de joi, 20 decembrie 2001.
Avizarea documentatiei aferente proceselor de compensare intre furnizorii de energie si firmele intermediare presupune nu mai putin de sapte categorii de aprobari preliminarii. Intreprinzatorii sunt nevoiti sa stea ore intregi la cate un rand separat pentru fiecare dintre aceste aprobari. -Distractia- incepe de la primele ore ale zilei, cand trebuie obtinut numarul de ordine: -Venim aici de pe la sase-sapte dimineata, apoi ramanem cam in aceeasi <formatie>, doar ca stam la randuri diferite-. Apoi, dupa ce se deschid birourile, trebuie obtinuta rezolutia de acceptare a compensarilor (ultimul venit sta cel putin doua ore la acest rand). Pentru semnarea facturii – alta coada, dupa care urmeaza cea mai lunga asteptare: introducerea datelor privind stingerea datoriilor, pe Internet. -Se <intampla> sa cada serverele ori sa se strice vreun calculator, pe la ora mesei de pranz sau pe cand functionarii ar dori sa bea o cafea-, declara nu fara obida cei ce asteapta. La randul urmator, ei stau pentru eliberarea borderourilor, dupa care urmeaza completarea si multiplicarea acestora, iar la urmatorul se sta pentru verificarea sumelor inscrise si confruntarea cu plafoanele stabilite (de regula, maximum 300 milioane de lei, desi necesarul este de ordinul miliardelor). Daca nu intervine nimic neprevazut, se elibereaza procesul-verbal de compensare, pentru avizarea caruia trebuie sa se mai astepte la inca un rand. Oamenii, sositi aici din toate colturile tarii, spun ca -inainte de 1990, stateam la randuri pentru cumparaturi, acum suntem tinuti aici pentru a ne deconta facturile!-.
Randurile inainteaza cu un metru pe ora
Desfasurate pe scarile si holurile interioare din aripa stanga a cladirii Ministerului Industriei si Resurselor, randurile formate de intreprinzatori inainteaza cu o viteza… -ametitoare-: -De trei ore stam, si abia am inaintat vreo trei metri. De cele mai multe ori ne apuca miezul noptii aici-, spun -randasii-, care risca inclusiv sa fie intorsi din drum, daca sumele prevazute in procesele-verbale nu se incadreaza in plafoanele stabilite.
Compensarile sunt considerate ca o modalitate salvatoare (cel putin provizorie) de evitare a blocajului financiar – un fel de troc prin care marfurile sunt transferate de la furnizori la beneficiari, prin intermediari, decontarile executandu-se numai scriptic. In contabilitatea acestor transferari se trec valorile produselor/serviciilor furnizate, compensate (in loc de plata in numerar) cu valorile bunurilor oferite de beneficiar. Spre exemplu, producatorul de tabla are nevoie de un vagon de robineti de diferite dimensiuni. Insa producatorul de robineti are nevoie de fonta, nu de tabla, spre a face un schimb direct -marfa contra marfa-. Cei doi vor gasi un al treilea – producator de fonta, care are nevoie de tabla pentru utilaje – si vor stabili urmatoarea intelegere: fonta revine producatorului de robineti, care ii va furniza producatorului de tabla, iar acesta din urma va furniza tabla producatorului de fonta, cantitatile si valorile acestora fiind echivalate si transcrise ca atare in contractele de compensare. Prin acest circuit nu trece nici un leu, desi valorile (pur scriptice) sunt calculate in bani – tocmai de aceea, compensarile sunt considerate ca un balon de oxigen pentru firmele decapitalizate, care nu pot face plati in numerar. Acestea isi lichideaza stocurile obtinand in schimb energia, materiile prime ori serviciile necesare in procesul de productie.
Aspiratorul de firme
Pe un astfel de lant de compensare se -intind- uneori sapte-opt societati, fiecare avand contracte pe mai multe relatii, si o data intrate in joc cu greu mai pot iesi din acest vartej al dependentelor. -E ca un aspirator de la desene animate, care absoarbe tot ce ii sta in cale, inclusiv personajele principale-, spune un intreprinzator care a stat, -in doua zile, la doar trei din cele sapte cozi <obligatorii>-. De obicei, lantul compensarilor incepe cu furnizorii de energie, carora firmelor le este tot mai greu sa plateasca in numerar serviciile prestate. Aceasta -urzeala- a relatiilor de compensare este atat de incalcita, incat, la nivel national, nimeni nu poate da o dimensiune statistica fenomenului (se vehiculeaza cifre reprezentand peste 20% din economia nationala). Cert este ca numarul companiilor prinse in sistem, de ordinul miilor, este intr-o continua crestere. Iar pentru avizarile acestor contracte se sta ore in sir, timp de cateva zile.
Oportunistii reactioneaza la fix
Nu e greu de calculat ce vanzari se realizeaza la bufetul de incinta, unde – la fel ca la ghisee – se formeaza cozi interminabile, pentru o cafea, un suc sau o napolitana. Exista, desigur, si posibilitatea ca in schimbul a doua milioane de lei sa se obtina o aprobare mai rapida, cu ajutorul unor -apropiati- ai institutiei. O alta oportunitate, pe deplin fructificata: -Daca anii trecuti stateam pentru altii la randuri, la ambasadele tarilor occidentale, acum m-am mutat aici, la compensarile astea sau cum se numesc ele-, afirma un -profesionist al cozilor-, care isi ofera pentru 500.000 de lei serviciul de a sta la rand in locul titularului. La fel, patronii de -Internet-cafe- din zonele apropiate – stiind ca inregistrarile trebuie facute si on-line – vin cu -oferte speciale-, care de care mai atragatoare: -Avem softul necesar si operatori specializati in formularistica de compensari-; -La noi gasiti si copiatoarele de care aveti nevoie-; -Cine ne viziteaza, are si o mica consumatie, din partea casei- etc.
Functionarii se declara depasiti de situatie. Ieri ar fi trebuit sa fie ultima zi in care se mai pot incheia procese-verbale de compensari pe acest an, dar -se zvoneste- ca data limita se va prelungi pana vinerea viitoare. Inca nu s-a anuntat nimic oficial.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
