Infiintata in 1975, fabrica vasluiana de ulei Ulvas SA, din care acum nu au mai ramas decat numele si datoriile la stat sau la furnizori, a fost, ani la rand, cel mai mare producator de uleiuri vegetale si sroturi furajere din floarea-soarelui, soia si seminte de rapita din judet si al doilea ca marime din Moldova. Cei care au lucrat de-a lungul anilor aici au crezut, poate, ca perioada 1991-1992 a fost cea mai neagra din istoria fabricii, din cauza intreruperilor generate de lipsa materiei prime. S-au inselat, insa! Fabrica a fost pusa pe butuci, 10 ani mai tarziu, cu largul concurs al sefilor Directiei Finantelor Publice (DGFP) Vaslui. Ignorand orice prevedere legala, Alec Bujorianu – directorul general al DGFP Vaslui (absolvent al -celebrei- Academii -Stefan Gheorghiu-), a executat silit si a vandut, in septembrie 2002, active apartinand Ulvas SA (n.r. – in valoare de 62,8 miliarde lei, in vederea recuperarii unei datorii pe care fabrica o avea la bugetul statului si la alti creditori), in timp ce pe rolul Judecatoriei Vaslui se afla un dosar civil prin care se judeca cererea inaintata de reprezentantii legali ai Ulvas SA privind suspendarea executarii silite ceruta de DGFP Vaslui.
Seful DGFP Vaslui ocoleste justitia
Pe 25 iunie 2002, Directia de metodologie si administrarea veniturilor statului din cadrul DGFP Vaslui a intocmit procese-verbale de sechestru pe bunuri mobile si imobile apartinand Ulvas SA, in vederea recuperarii creantelor bugetare pe care le avea la acea data firma vasluiana: 18,7 miliarde de lei. Suma la care au fost evaluate toate bunurile ce faceau parte din patrimoniul fabricii s-a ridicat la 62,8 miliarde de lei, incluzand si TVA. In consecinta, conducerea DGFP Vaslui a decis ca cea mai eficienta modalitate de recuperare a creantelor statului este vanzarea activelor Ulvas prin -vanzare directa-. Numai ca oficialii Ulvas SA au contestat in instanta demersul finantistilor vasluieni si au cerut suspendarea executarii silite prin ordonanta presedintiala. Cum era si normal, la 15 iulie 2002 Judecatoria Vaslui a dispus suspendarea provizorie a executarii silite, pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite. Cu toate acestea, nesocotind decizia justitiei care nu se pronuntase definitiv in aceasta cauza – la 23 septembrie, seful DGFP Vaslui, Alec Bujorianu, vinde activele debitorului Ulvas SA, prin vanzare directa, catre SC Macro SRL Pitesti, care s-a obligat ca in termen de 48 de ore sa achite integral suma de 62,8 miliarde de lei. Cum a fost posibila o asemenea manevra ilegala? Simplu! Cu ajutorul unor oameni din interiorul Ulvas. Astfel, la data de 16 septembrie – adica cu o saptamana inainte de vanzarea activelor, doi oficiali ai Ulvas, Vasile Barbieru (director general) si Marcela Butnaru (director economic), au depus la DGFP Vaslui – fara a avea delegarea oficiala a CA Ulvas (!) – o adresa prin care isi dadeau acordul pentru vanzarea directa a activelor societatii in vederea stingerii debitului.
Numai ca vanzarea, care a nesocotit decizia justitiei, a avut si alte hibe de care Bujorianu&comp. n-au tinut cont: anuntul de vanzare a activelor (12113/20.09.2002) nu a fost publicat cel putin intr-un cotidian de mare tiraj, ci a fost afisat – departe de ochii eventualilor ofertanti – doar la sediul Ulvas, la Primaria Vaslui si la sediul DGFP Vaslui. Insa nimanui nu i-a pasat ca Bujorianu a -fentat- legea, deoarece actiunea facea parte din planul mai amplu in urma caruia Ulvas trebuia sa ajunga, -cu dedicatie-, in mainile unui om de afaceri local.
Pe 18 octombrie 2002 – cu sase zile inainte ca instanta sa ia act de adresa remisa de Barbieru&Butnaru prin care Ulvas renunta la judecarea contestatiei impotriva executarii silite – s-a consumat actul final al scenariului privind vanzarea activelor Ulvas. In prezenta patronului firmei cumparatoare, Sorin Carstea, si a directorului general al DGFP, Alec Bujorianu, au fost facturate obiecte de inventar si materiale consumabile (benzina, soda caustica etc.) de la Ulvas, in valoare de 3,1 miliarde lei.
Apropritari de ocazie
La momentul cumpararii activelor de la Ulvas, societatea Macro SRL Pitesti parea sa aiba intentii serioase. Mihai Sorin Carstea, reprezentantul legal al Macro SRL, sustinea ca va pastra aceeasi conducere, precum si intregul personal al Ulvas. -Macro SRL are pe stoc la aceasta data 4.000 tone de floarea-soarelui, cu care se poate relua productia, si se vor mai achizitiona cateva zeci de tone. Mai detinem o fabrica de ulei, un Comcereal si suntem membri in Patronatul uleiului alimentar de 10 ani-, clama Carstea. De aceeasi parere a fost la vremea respectiva si seful DGFP Vaslui, Alec Bujorianu, el sustinand, plin de optimism, ca prin vanzarea activelor Ulvas catre Macro s-au rezolvat cel putin doua probleme: -una economica, evitandu-se transformarea Ulvas intr-un morman de fiare vechi- si -una sociala – salvarea locurilor de munca pentru salariati-. Cu toate acestea, de la intentii la fapte e un drum lung, asa ca cei de la Macro au schimbat macazul la doar o luna de la cumpararea activelor Ulvas. Primul pas a fost disponibilizarea personalului: din 260 de salariati, peste 60 au fost disponibilizati.
Al doilea: revanzarea activelor (n.r. – la pretul de achizitie, desi Macro SRL facuse un credit bancar la momentul cumpararii pentru a plati catre DGFP Vaslui !!!), la sfarsitul lui ianuarie 2003, catre una dintre numeroasele companii detinute de omul de afaceri Adrian Porumboiu (proprietarul grupului de firme Racova Com Agro Pan) – cu care Mihai Sorin Carstea s-a declarat bun prieten – contra sumei de 66 miliarde de lei.
-Porumboiu nu a cumparat direct Ulvas de teama unui scandal local-
Intrand in culisele afacerii, surprinde faptul ca Macro SRL nu a castigat nimic din aceasta afacere, ba chiar a pierdut, daca tinem cont de declaratia lui Mihai Sorin Carstea, care a spus ca, -pentru a cumpara activele Ulvas, s-a apelat la un credit-. -Noi am vandut la cateva luni la acelasi pret, dupa ce ne-am procesat stocul. A cumparat Adrian Porumboiu si nu as fi vazut pe altul in postura de cumparator-, a declarat Carstea, care – pe motiv ca -am colaborat bine cu Porumboiu- – a dezvaluit ca Macro i-a acordat fostului arbitru international de fotbal chiar si o pasuire la plata: -Mai are sa ne achite o mica parte din bani, care, probabil se va stinge in aceasta luna-. Intrebat daca nu cumva Macro SRL a fost doar un paravan pentru Porumboiu, desi a negat, Carstea a sustinut la un moment dat ca arbitrul-amic si totodata partener de afaceri -nu a cumparat direct Ulvas de teama unui scandal pe plan local-. Surprinzator, Carstea a mai lasat sa se inteleaga ca primul pas in Ulvas a fost facut de Macro SRL, deoarece la momentul vanzarii activelor de catre DGFP Vaslui -este posibil ca Porumboiu sa nu fi dispus de lichiditati-. Si cum o mana spala pe alta…
Radiografiind afacerea Ulvas, girata de seful DGFP Vaslui, Alec Bujorianu, ce sa vezi? Desi efectuata -in folosul contribuabililor si al salariatilor Ulvas-, ea a fost, intr-un final, un esec financiar: societatea vasluiana a incheiat anul 2002 cu o pierdere de patru miliarde lei si cu datorii totale de peste 64 miliarde lei, desi in 2001 inregistra un profit de un miliard de lei.
Ana Jitarita
Bujorianu doarme linistit: -A venit si auditul de la minister si n-a gasit nimic-
Functionar -destoinic-, Alec Bujorianu, directorul DGFP Vaslui, nu a fost de gasit miercuri, nici macar o clipa, la sediul institutiei pe care o conduce . Secretara sa habar n-avea unde este si cand vine la serviciu -sefu-. Contactat cu greu de reporterii ziarului -Curentul- pe telefonul mobil, dupa ce s-a dumirit asupra subiectului, Bujorianu a oferit, pret de cateva minute, explicatii subtiri – dupa care a -disparut- pe fir. Vreme de cateva ore, la telefonul mobil al sefului DGFP Vaslui a putut fi contactata doar -femeia- vocala, care ne indemna sa lasam un mesaj. Intr-un tarziu, contactat telefonic la domiciliu, Bujorianu s-a aratat extrem de surprins. Dupa ce ne-a intampinat cu -stati putin sa dau televizorul mai incet-, ne-a oferit cateva raspunsuri lapidare la intrebarile noastre. Ferindu-se sa faca declaratii prin telefon, Bujorianu a insistat sa-i facem o vizita la Vaslui, unde ne poate pune la dispozitie -un dosar beton-, din care rezulta ca afacerea Ulvas a fost -perfect legala-. -A venit si auditul de la minister si n-a gasit nimic-, s-a laudat cerberul finantelor vasluiene, care a insistat pe -punctele forte- (n.r. – in opinia sa) ale vanzarii activelor Ulvas in timp ce executarea silita era suspendata de justitie. Astfel, el a insistat pe existenta actului prin care asa-zisii reprezentanti legali ai Ulvas (n.r. – data fara acordul CA) acceptau demersul DGFP Vaslui. In ceea ce priveste publicarea anuntului de vazare doar la Finante, la primarie si la sediul societatii executate, Bujorianu a clamat: -Ordonanta 11/1996 nu ma obliga sa anunt intr-un cotidian vanzarea activelor-. Intrebat cum a aflat firma din Pitesti de afacerea din Vaslui daca n-a fost nici un anunt in presa centrala, Bujorianu a sustinut ca -baietii au informatii, ca au oameni in zona-. Cat despre situatia financiara actuala a Ulvas, seful DGFP Vaslui a facut o declaratie-soc: din cauza datoriilor curente catre stat, este posibil ca Ulvas sa intre in lichidare. Si ca tacamul sa fie complet, Bujorianu considera ca el si-a facut corect treaba in afacerea Ulvas, iar toate incercarile jurnalistilor de a afla ce a fost in culise ar fi un scenariu pus la cale de persoane care i-ar purta sambetele: -Cand am facut vazarea activelor, am suparat indirect doua persoane-. Pe cine? Doar -prietenii- de la Vaslui stiu!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
