Ministrul industriei si resurselor, dl Dan Ioan Popescu, se face numai ca gaseste solutii de sprijinire a populatiei in plata facturilor de energie electrica, cand de fapt domnia-sa a aprobat ca si cea mai ieftina energie din tara sa fie exportata sau vanduta pe piata liberalizata. Astfel, prin marirea gradului de liberalizare a pietei energiei electrice pana la 33%, incepand cu 1 februarie 2002, Hidroelectrica are dreptul sa exporte sau sa incheie contracte de furnizare a energiei electrice cu consumatorii eligibili pentru o cantitate de energie ce reprezinta 33% din productia anuala a societatii. Cum energia hidro este cea mai ieftina (costuri de productie de sase USD/MWh), este evident ca societatea are contracte cu consumatorii eligibili si contracte de export de energie ce acopera aceasta cantitate. Numai ca, in aceasta situatie, consumul de energie pe piata interna este asigurat cu preponderenta de termocentrale, ce au costuri de aproape sase ori mai mari.
Initial, Ministerul Industriei a sustinut ca exportul energiei hidro este o necesitate pentru asigurarea surselor financiare necesare reabilitarii Hidrocentralei Portile de Fier II. Astfel, prin HG 848/2001 s-a stabilit ca Hidroelectrica poate exporta energie, pentru a-si asigura fondurile necesare reabilitarii. Compania ajunge ca, din cantitatea anuala de energie pe care o produce sa furnizeze circa 38% la export si in contractele incheiate cu eligibilii. In aceste conditii, consumul de energie al consumatorilor casnici este asigurat de Termoelectrica la preturi mult mai mari. Evident, daca ministrul industriei ar fi limitat posibilitatea Hidroelectrica de a-si vinde energia pe piata liberalizata, pretul pentru populatie ar putea fi mentinut constant o perioada mai indelungata si s-ar putea aplica masuri consistente de protectie sociala.
Masurile anuntate de ministrul industriei si resurselor, dl Dan Ioan Popescu, pentru reducerea valorilor facturilor de energie in cazul populatiei, vor avea un efect similar cu cel al unei picaturi de apa intr-un ocean, avand in vedere ca -renumitele- reduceri nu vor reprezenta decat sume hilare de ordinul a cateva zeci de mii de lei. De exemplu, in cazul consumului mediu lunar calculat pentru abonatii incadrati la tariful standard la 112,7 kWh, reducerea valorii facturii prin injumatatirea taxei de abonament ar fi de circa 22.000 de lei, la o valoare totala a facturii de 250.000 de lei.
Solutiile prezentate de ministrul Popescu, pentru sprijinirea populatiei, respectiv marirea pragului nivelului de consum lunar pentru tariful social de la 50 kWh la 60 kWh, precum si injumatatirea valorii abonamentului zilnic, ar putea fi privite cu amuzament, daca situatia in care se afla cetatenii impovarati de facturi fabuloase pentru utilitati nu ar fi critica. Este cert faptul ca aceste masuri nu au fost nicidecum generate de dorinta de a sprijinii in mod real cetateanul, ci pentru a-l linisti, mai bine zis si pentru a-i crea impresia ca, in sfarsit, beneficiaza de o scutire la plata facturilor de energie electrica, facturi care de altfel continua a se majora lunar cu 3,6%. Pentru ca nu trebuie uitat ca tarifele pentru energie electrica cresc lunar cu 3,6%, incepand din luna octombrie 2001 si ca in aprilie, conform intelegerii cu FMI, ar trebui operata o noua majorare de -numai- 16%.
In aceste conditii, ne asteptam ca actiunea de initiere a deciziilor de sprijinire a popultaiei sa fie privita cu mai multa seriozitate de guvernanti, iar masurile venite din partea responsabililor din domeniu, respectiv Ministerul Industriei sa aiba consistenta practica si sa fie fundamentata pe rezervele care inca mai exista in Sistemul Energetic National (SEN). Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, exista inca suficiente zone cu rezerve in SEN ce pot asigura sursele pentru realizarea unei protectii mult mai consistente a consumatorului casnic. Trebuie insa ca si Ministerul Industriei sa doreasca acest lucru si sa nu mai prezinte masuri de -ochii lumii-, cerute de seful Executivului, disperate de fata cu care va iesi din aceasta iarna.
Populatia, lasata sa suporte costurile mari din sectorul termo
Concret, ministrul industriei,trebuia numai sa priveasca in ograda proprie, pentru a constata ca o buna parte din cea mai ieftina energie, cea produsa de hidrocentrale, nu ajunge la populatie, aceasta beneficiind cu precadere de energia electrica produsa in sectorul termo, care are cele mai mari costuri. Prin HG 48/20002, s-a stabilit cresterea gradului de deschidere a pietei de energie electrica de la 25% la 33%, incepand cu 1 februarie. Cu alte cuvinte, 33% din piata de energie electrica este liberalizata si, conform reglementarilor in vigoare, producatorii de energie vor putea sa incheie contracte de furnizare de energie cu consumatorii eligibili si vor putea face export de energie in aceasta limita. Deci, producatorii de energie pot furniza 33% din cantitatea produsa pe piata liberalizata ce include contractele cu eligibilii, cele bilaterale si cele de export, restul de 67% reprezentand piata reglementata, adica cea a consumatorilor captivi.
Dintre toate societatile producatoare de energie numai Hidroelectrica, care are cele mai mici costuri de productie, are sanse sa incheie contracte cu consumatorii eligibili si contracte de export de energie in marja de 33%. Costurile de producere a energiei in hidrocentrale este de circa sase USD/MWh , iar pretul de vanzare in cadrul contractelor de export si a celor incheiate cu clientii eligibili este de minim 25 USD/MWh. In aceste conditii Termoelectrica, ce are un pret de vanzare al energiei de minim 33 USD/MWh, este puternic concurata de Hidroelectrica atat pe piata interna (toti consumatorii eligibili sunt interesati de energia ieftina produsa in hidrocentrale), cat si pe piata externa.
Problema de fond, insa, este cea legata de aportul pe care il are energia hidro in acoperirea consumului intern. Pretul final pe piata reglementata, adica pretul energiei pentru populatie, este rezultatul unei medii intre preturile celor trei producatori Hidroelectrica, Termoelectrica, Nuclearelectrica. Cu cat societatea Hidroelectrica exporta mai multa energie din productia proprie, cu atat aportul de energie ieftina in cosul de pret intern este mai redus. Ceea ce inseamna ca, pentru acoperirea consumului intern de energie electrica, se va produce mai multa energie in termocentrale la costuri de aproape sase ori mai mari.
In mod normal energia produsa in hidrocentrale ar trebui utilizata pentru reglajul pretului intern. O pondere mai mare a energiei hidro in cosul intern ar determina mentinerea, daca nu chiar reducerea, pretului final pentru consumatorii casnici. Daca ministrul industriei este atat de interesat sa sprijine populatia, ar putea lua masuri prin care sa limiteze posibilitatea Hidroelectrica de a furniza energia ieftina pe piata concurentiala si sa o directioneze in cosul de consum al populatiei. In acest fel s-ar crea suficiente rezerve pentru o protectie sociala consistenta.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
