– Nici un domeniu n-a scapat de furia ordonantelor guvernamentale si a modificarilor legislative facute peste noapte – Impozitarea microintreprinderilor si-a schimbat de cateva ori regulile – Cooperatiei i se pregateste nationalizarea – Registrul Comertului a fost smuls din patrimoniul Camerelor de Comert – Inventatorii platesc de cinci ori mai mult pentru a-si omologa creatiile – Numarul de documente necesare accesului IMM la finantari a continuat sa creasca – La mijlocul anului fiscal au aparut reglementari noi privind TVA si impozitul pe profit, bulversand toate planurile de afaceri ale intreprinzatorilor – Majoritatea actelor normative au fost adoptate in mare graba, fara ca reprezentantii mediului de afaceri sa fie consultati sau macar informati din timp
Regulile fiscale, schimbate in plin exercitiu
In fiecare trimestru din 2002, cuvantul de ordine al sectorului particular a fost -cutremur-. Toate segmentele de activitate antreprenoriala au fost lovite sistematic de reglementari noi, impuse peste noapte, fara ca institutiile vizate sau organizatiile patronale de resort sa fie informate din timp. Sa ne amintim numai de modul in care au aparut reglementarile privind impozitarea microintreprinderilor – intr-o prima forma, companiilor mici urma sa li se ia impozit pe venit, nu pe profitul realizat; apoi, la presiunea patronatelor, guvernul a decis ca intreprinzatorii pot sa aleaga intre impozitarea pe profit sau pe venit. N-au apucat sa se aseze prea bine lucrurile, ca in vara, in plina desfasurare a anului fiscal, s-au schimbat principalele reguli ale -jocului- – Legea privind impozitarea profitului si cea privind taxa pe valoarea adaugata. Desi atat patronatele si asociatiile profesionale, cat si expertii contabili au cerut insistent ca schimbarea sa nu se faca la mijlocul anului, cele doua legi au fost adoptate (in acest caz, -masina de vot- a PSD a functionat brici), bulversand toate planurile de afaceri ale intreprinzatorilor. Singura -pasuire- acordata a fost aceea ca pentru acest an se pot face doua raportari fiscale – una pe primul semestru, potrivit legislatiei anterioare, si una pe al doilea semestru, intocmita in baza noilor reglementari. Insa tocmai aceste texte sunt atat de alambicate, incat societatile specializate in consultanta si audit financiar au organizat o serie de seminarii explicative, a caror concluzie a ramas una singura: pentru calcularea unor eventuale deduceri, cel mai bine este sa va consultati cu… lucratorii Garzii Financiare, aceiasi care vor veni in control si vor cauta daca nu cumva s-au facut evaziuni ori deduceri abuzive…
Cooperatia, amenintata cu nationalizarea: cine -pacatuieste-?
La randul sau, sistemul cooperatist a fost -zgaltait- printr-un proiect de ordonanta initiat pe ascuns de catre Ministerul pentru IMM si Cooperatie (abia dupa ce a aparut in presa, dezbaterea proiectului a devenit publica). Desi ordonanta este -de urgenta-, nu a fost adoptata nici pana acum, pentru ca, prin prevederile sale usor interpretabile, anunta de fapt nationalizarea patrimoniului privat al cooperatiei (cel putin, asa este perceputa de catre liderii UCECOM si CENTROCOOP). De la aparitia ordonantei, institutiile cooperatiste si MIMM-C se afla intr-un razboi continuu, aruncandu-si reciproc acuzatii dintre cele mai -colorate-. Intre timp, in desfasurarea ostilitatilor s-au angrenat si unele partide politice, ultima iesire in arena apartinand PNL, care acuza MIMM-C ca ordonanta privind organizarea cooperatiei -pacatuieste- printr-o serie de -prevederi neconstitutionale-. Bineinteles, ministrul Silvia Ciornei a replicat ca, de fapt, PNL este cel care -pacatuieste-… Interesant este ca din randurile cooperatorilor s-a desprins o -tabara- noua, a celor fara functii, care acuza atat ministerul, cat si pe cei din conducerea la nivel judetean si national a -suprastructurilor- CENTROCOOP si UCECOM.
Registrul Comertului: -aberatia- a avut, totusi, loc
In aceeasi maniera -top secret- si -de urgenta- a mai fost provocat, in toamna, poate cel mai puternic seism al anului 2002: trecerea Registrului Comertului, din administrarea Camerelor de Comert (pe banii carora s-a constituit Registrul), in subordinea Ministerului Justitiei. Ziarul -Curentul- a fost primul care a semnalat – in 2001 – aceasta intentie, dar la vremea respectiva oficialii de la Justitie au transmis un drept la replica in care sustineau ca un astfel de transfer ar fi -o aberatie-. Cand -aberatia- a avut, totusi, loc, secretarul de stat in Ministerul Justitiei, Costache Ivanov, n-a mai fost in masura sa ne declare decat ca, -stiti, uneori lucrurile se mai schimba-… Tot Ivanov a fost cel care ne-a confirmat ca, la pregatirea Ordonantei 129 privind transferul Registrului, -Camerele de Comert nu au fost anuntate in legatura cu aceasta intentie-. Mai mult, in ziua adoptarii ordonantei (in sedinta de guvern din 26 septembrie), liderii din sistemul cameral nu numai ca nu stiau, dar nici nu erau dispusi sa creada ca Registrul Comertului ar putea fi smuls din patrimoniul Camerelor de Comert. Ei bine, ordonanta a aparut in -Monitorul Oficial- si, in plus, in noiembrie a mai aparut una, mult mai concreta (vorba premierului: -Ca sa va fie foarte clar!-), in care se arata cum va fi efectuat transferul. Intra in vigoare taman acum, cu ocazia Sarbatorilor de iarna, pe 25 decembrie!
La momentul adoptarii, au fost ridicate o serie de intrebari privind situatia conturilor institutiei, preschimbarea formularisticii de autorizare, al cui va fi patrimoniul, soarta angajatilor, cheltuielile suplimentare de la buget, transparenta informatiilor din baza de date a Registrului… Nici pana azi, la astfel de intrebari n-a aparut vreun raspuns clar.
Demn de mentionat este si faptul ca oficialii din Ministerul Justitiei sustin ca -s-a schimbat legea veche pentru a iesi din zona de turbulenta, intrucat exista un razboi intre Camerele de Comert-, referindu-se la detronarea lui George Cojocaru din functia de presedinte al Camerei de Comert si Industrie: in septembrie, Asociatia Camerelor de Comert Teritoriale a format Camera de Comert si Industrie a Romaniei, alegandu-l ca presedinte pe avocatul Mihail M. Vlasov (seful CCI Iasi), iar mai tarziu aproape 200 de comercianti din Capitala au format Camera de Comert si Industrie Bucuresti, refuzand sa mai recunoasca titulatura si statutul CCIRMB (institutia condusa de George Cojocaru, care tine mortis sa se pastreze formula de Camera -a Romaniei si a Municipiului Bucuresti-). Chiar si cu asa o justificare, confiscarea Registrului Comertului va lasa Camerele de Comert fara principala sursa de venituri, unele Camere judetene -mici- fiind amenintate direct cu disparitia.
Arhitectii au platit din greu pentru dreptul la o stampila
In acest an a intrat in vigoare si Legea 184/2001 privind exercitarea profesiei de arhitect (activitate prin excelenta antreprenoriala). Legea stabileste ca in termen de un an de la intrarea in vigoare (luna mai) toti arhitectii sa se inscrie in Ordinul Arhitectilor, pentru a obtine astfel drept de semnatura si stampila personala pe proiectele pe care le intocmesc. Cei care nu o fac risca inclusiv sa li se interzica dreptul de practica.
Ceea ce nu au inteles arhitectii (si inca mai contesta si acum) este faptul ca la inscrierea in Ordin au fost obligati sa plateasca, pe langa taxa de inscriere, si cotizatia pe anul trecut, urmand ca la solicitarea dreptului de semnatura sa se prezinte si cu cotizatia pe acest an. Un alt motiv de nemultumire l-a constituit si introducerea unei liste cu -onorarii minime- pe care va trebui sa le solicite beneficiarilor, in functie de natura proiectului. Aceasta lista -functioneaza foarte bine in tari precum Germania, iar in Romania va trebui introdusa pentru a-i proteja pe arhitectii consacrati fata de cei care lucreaza la negru, pe genunchi sau pe coltul mesei, dar mai ales pe beneficiari-, explica oficialii din Ordinul Arhitectilor. Nu aceeasi parere este impartasita insa de arhitectii care conduc efectiv atat lucrarile de proiectare, cat si pe cele de executie a constructiilor. Ei spun ca -de regula, la negocierea unui onorariu, partea arhitectului este de 40%, urmand ca proiectantul de instalatii si inginerul pentru structuri de rezistenta sa incaseze cate 30%. Or, daca arhitectul incepe de la 4 dolari pe metrul patrat din constructia proiectata, beneficiarul ajunge sa plateasca 10 dolari pentru toata documentatia (proiectele) lucrarii sale, ceea ce este aberant de mult-. Pe de alta parte, -onorariul trebuie calculat in functie de dificultatea proiectului, nu de marimea in metri patrati a constructiei, pentru ca arhitectul sa nu fie tentat sa <umfle> devizul spre a-si mari comisionul-.
Opozantii masurilor de introducere a listei de onorarii minime au mai spus ca singurul efect vizibil al aplicarii va fi -cresterea nejustificata a devizului lucrarilor de constructii, pentru ca nu toti arhitectii respecta intocmai normele deontologice-. Pana in prezent insa nu s-au calculat concret cresterile semnalate.
Brevetul European de inventii – avantaje mici, preturi de cinci ori mai mari
Tot in 2002 s-a schimbat si legislatia privind inregistrarea si omologarea inventiilor si marcilor. Masura a fost anuntata ca fiind necesara pentru integrarea Romaniei in programul european de brevetare – -Brevetul European-. Intr-adevar, ne putem lauda cu realizarea ca acesta este primul capitol de negociere inchis de catre tara noastra, dar inventatorii sunt acum nevoiti sa plateasca mult mai mult pentru serviciul de omologare decat pana in 2002; desigur, legea prevede si o serie de facilitati, reducerile putand ajunge chiar pana la 90% din costul real (care cu greu au fost smulse Ministerului Finantelor). In esenta, Brevetul European este o atestare ce va fi recunoscuta in toate cele 13 state admise pana acum, la un pret mai mic decat daca ar fi obtinuta, separat, de la fiecare stat in parte. In Romania, protectia proprietatii industriale este de cinci ori mai scumpa, dupa 22 august, tarifele pentru obtinerea unui brevet de inventie depasind 15 milioane de lei (pana atunci, acestea oscilau in jurul valorii de trei milioane de lei). OSIM a justificat aceasta majorare prin necesitatea aderarii la Conventia Europeana a Proprietatii Industriale si corelarea tarifelor la cursul leu-dolar, care nu a mai fost operata din 1998.
Documentatie din ce in ce mai stufoasa, pentru finantari tot mai scumpe
Daca in 2001 bancile cereau 21 de seturi de documente pentru accesul IMM la credite, numarul dosarelor solicitate a crescut la 24 in 2002. Intr-un ghid cuprinzand programele de finantare pentru perioada 2002-2003 se arata clar cat este de dificil accesul la un credit, fie el nerambursabil (grant) ori partial sau integral rambursabil. Conditiile generale de creditare pentru IMM sunt la fel de greu de indeplinit ca si pentru marile companii: ratele dobanzilor nu sunt semnificativ mai mici decat pe piata deschisa a creditelor (intre 10% si 15% la imprumuturile in valuta), garantiile cerute depasesc volumul creditului, durata perioadelor de gratie nu depaseste sase luni. Astfel ca optimismul discursurilor guvernamentale pe marginea acestui subiect a fost rapid contrazis de realitatile de pe piata financiara.
Cele 38 de programe de creditare si noua finantari nerambursabile (granturi) preconizate vor fi derulate prin intermediul Bancii Mondiale, BERD si al unor banci comerciale romanesti. Acestea din urma isi impun insa propriile conditii de accesare, similare cu cele practicate in relatiile cu ceilalti clienti (dinafara categoriei IMM, pe care guvernantii pretind ca o sustin in mod special prin aceste programe).
Principalii parametri pe care un eventual solicitant ii are in vedere, pentru a-si evalua sansele de acces, sunt durata creditului, perioada de gratie, rata dobanzii, perioada de rambursare, procentajul de participare din surse proprii, gradul de acoperire prin garantii, comisioanele bancii. Acesti parametri, asa cum sunt prezentati in brosura realizata de Ministerul pentru IMM, descurajeaza din start intreprinzatorii. Cateva exemple: rata dobanzii la creditele in valuta (dolari sau euro) oscileaza intre 9% si 15% pe an – in unele cazuri, aceasta depaseste nivelul de 25%; perioada de gratie este stabilita intre trei si maximum sase luni, in timp ce durata creditului nu depaseste sase ani (in cele mai multe cazuri, maximul este de doi-trei ani); pentru putine credite, rambursarea poate fi facuta trimestrial (majoritatea programelor prevad un ritm lunar al rambursarilor); comisioanele bancii oscileaza intre 0,3 si 0,5%, iar participarea din surse proprii trebuie asigurata in proportie de 15% pana la 30%. Cat despre garantii, acestea trebuie sa acopere integral valoarea creditului plus prima rata si prima dobanda…
La un calcul simplu, observam ca, pentru a obtine – spre exemplu – un imprumut de 30.000 de euro, intreprinzatorul trebuie sa dispuna de garantii (de preferat, bunuri imobiliare) in valoare de aproape 35.000 de euro, urmand ca dupa perioada de gratie (considerata extrem de scurta) sa intre intr-un ritm de rambursare de peste 1.000 de euro/luna (rata+dobanda). La toate acestea trebuie adaugata participarea proprie (intre 5.000 si 10.000 de euro) pe care trebuie sa o asigure de la inceput. Si, nu in ultimul rand, intocmirea atenta a celor 24 de seturi de documente solicitate de creditori…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
