In primii ani dupa aderare, jumatate din veniturile romanilor vor merge tot pe mancare

Exista tot felul de scenarii despre evolutia Romaniei in primii ani dupa momentul aderarii la UE. Scenariile cele mai pesimiste indica o prabusire masiva a sectorului intreprinderilor mici si mijlocii, din care vor rezulta zeci de mii de someri, aspect dublat de cresterea insuportabila a indicelui pretului de consum. In final, pentru populatie cel mai important aspect va fi chiar acest ultim indicator, din cauza particularitatilor Romaniei. Comisia Nationala de Prognoza, intr-un studiu recent, efectuat pe baza analogiei cu evolutia indicelui preturilor din tarile care au aderat in anul 2004, apreciaza o crestere a acestuia, in anul 2007, daca integrarea va avea loc, cu 4,2%. Si doar in conditiile in care nu apar evenimente majore care sa destabilizeze piata internationala.

Prognoza unei cresteri a preturilor de doar 4,2% s-ar putea adeveri doar in conditiile in care majorarile de pret se vor situa la nivelul cresterilor medii din cele 10 tari. In cosul de consum al romanului, alimentele si bauturile nealcoolice au o pondere de 40,9%, dubla decat cea consemnata in Ungaria, Slovacia sau Cehia, in timp ce intretinerea locuintei, apa si electricitatea au o pondere mai mica, cu 4% in cazul Ungariei si jumatate din cea inregistrata in Slovacia.

Telefonul bate alcoolul

In cazul Romaniei, apar situatii ciudate. Spre exemplu, in acest cos de consum, pe locul al treilea se situeaza cheltuielile cu transportul, cu o pondere de 9,28%, urmate de cele cu imbracamintea si incaltamintea, 8,04%. Urmeaza capitolul comunicatii, cu o pondere de 6,72%, superioara celei ocupate de bauturile alcoolice si tutun, cu doar 5,29%. Aceasta structura a cosului de consum implica un mic comentariu, care tine cont de anumite particularitati ale Romaniei. Procentul de 40,9% in cazul alimentelor este o medie ponderata intre urban si rural – unde autoconsumul este mult mai ridicat decat in oricare dintre tarile precizate anterior. Practic, rezulta ca in mediul urban romanesc ponderea cheltuielilor cu alimentele trebuie sa fie cu cel putin 10% mai mare ca in cea din rural. Aceeasi situatie se intalneste si in cazul bauturilor alcoolice si tutunului, caz in care in mediul rural autoconsumul de bauturi alcoolice depaseste binisor 60% din totalul consumului, la un moment dat ajungand chiar la 70%.

Perspective sumbre pentru primul an

Studiul remarca faptul ca, dupa extinderea din 2004, in tarile integrate atunci a fost inregistrata o crestere economica, bazata, in principal, pe intensificarea cererii interne si pe investitii, dar unul dintre aspectele negative a fost cresterea preturilor. Practic, cu exceptia Slovaciei, Sloveniei si Ciprului, in care variatiile preturilor de consum nu le-au depasit pe cele din anul 2003, celelalte state s-au confruntat, in 2004, cu cresterea semnificativa a inflatiei. Cele mai ridicate rate ale acesteia s-au inregistrat in Letonia, de la 2,9% la 6,2%, Polonia, de la 0,8% la 3,5%, Cehia, de la 0,1% la 2,8%, sau in Ungaria, de la 4,7% la 6,8%. In aceste cazuri, cresterea ratei inflatiei a fost cauzata de majorarea preturilor produselor alimentare peste nivelul indicilor totali ai preturilor de consum, cu exceptia Ungariei, Slovaciei si Sloveniei, de cresterea preturilor la bauturi alcoolice si tutun din cauza obligativitatii alinierii accizelor la cerintele europene peste majorarile anului anterior, de majorarea cheltuielilor de sanatate, de cresterea preturilor pentru intretinerea locuintei, gaze si electricitate, transport etc.

In concluzie, unul din riscurile majore in primii ani este scaparea de sub control a inflatiei. Printre alti factori de risc decat cei precizati anterior, mai ales din perspectiva impactului lor asupra anticipatiilor inflationiste, pot fi amintiti calendarul si magnitudinea ajustarilor de preturi administrate, gen gaze, energie etc, precum si modificarile politicii fiscale, care vor avea loc in perioada urmatoare. Totusi, in sprijinul procesului de dezinflatie ar putea veni o politica bugetara adecvata, care, prin ritmicitatea cu care ar efectua cheltuieli indreptate, in special, catre obiective productive, ar putea conduce la realizarea unor deficite echilibrate si la cresterea productivitatii muncii.