Cand constati ca niste firme comerciale straine primesc acces intrare/iesire pe DN1, cel mai aglomerat si constant aglomerat traseu in circulatia rutiera din Romania, ingreunand fantastic traficul, te apuca pur si simplu pandaliile. Nu ca firmele respective ar fi straine, la fel ar fi si daca ar fi romanesti, dar drumurile publice nu pot fi subordonate intereselor unor firme private (sau chiar de stat) si nici doar clientilor acestora. Ca, pana la urma, au existat oficialitati care au spus stop inadmisibilului mentionat, considerand probabil ca unii au facut-o prea de oaie, zau ca n-are relevanta!
Cand afli ca la iesirea din Bucuresti, pe acelasi DN1, pentru reabilitarea si largirea unui tronson de numai 5-6 km, actioneaza – tineti-va bine! – trei firme straine, nu-ti vine sa crezi! Ce sa caute trei firme straine pentru un tronson atat de mic, care nu cuprinde nici tunele, nici viaducte, nici consolidari de terenuri friabile! Nu ca ar fi straine, la fel de straniu ar fi si daca ar fi romanesti, dar n-au ce sa caute atatea firme pe un tronson atat de limitat, ca se calca pe picioare una pe alta si riscul este ca treaba sa iasa prost! Cum probabil va si fi! Desigur, pe seama contribuabilului! Semnele de intrebare devin curand pandalii cand vezi ca se lucreaza de fapt nu doar cu muncitori romani, dar si cu utilajele unor firme romanesti. Ceea ce inseamna ca firmele straine fie sunt de hoha, fie pur si simplu fac pe marii constructori lucrand insa efectiv cu subcontractanti romani sau, altfel spus, invart niste hartii incasand grosul profiturilor.
Cele doua aspecte – alese dintre sute de alte exemple – de pe DN1, in zona de nord a Capitalei, au in comun faptul ca miros serios a spaga grea si urata inca de la apropierea de Baneasa, spaga ce nu poate sa fi fost data decat celor imputerniciti sa aprobe proiecte, sa dea avize si sa dispuna cheltuiri de bani in domeniu, adica primarii, Ministerul Transporturilor, Administratia Drumurilor, inspectorate in constructii, brigazi de politie rutiera etc. Sa nu uitam si Ministerul Mediului, caci pentru reabilitarile respective s-au doborat cel putin 1.000 de copaci. Fara a mai pune la socoteala jaful ecologic facut in ceea ce initial constituia domeniu public pentru ca lanturile comerciale Metro, Carrefour, Praktiker, Bricostore sa poata ocupa pozitii -strategice- de intrare/iesire in zona de nord a Capitalei.
Ce sa mai spui cand afli ca din cele doua firme – ambele tot straine – ce ar urma sa construiasca marele si controversatul pasaj Basarab, una cel putin este cea care, pe bani grei, a construit pur si simplu gropi pe deocamdata singura autostrada intre doua orase din Romania (Bucuresti – Pitesti)?!
Exemplele, alese dintre sutele existente, ne vorbesc insa despre multe alte lucruri.
In primul rand, despre faptul ca firme straine, in timp ce se tot tanguiesc prin rapoarte confidentiale si anchete nenominale de coruptia grava din Romania, o incurajeaza si chiar o promoveaza de fapt, realizand, in schimbul spagilor platite, castiguri cu mult mai mari decat daca ar incheia tranzactiile la preturile pietei (desigur, in cazul in care ar mai obtine contractele!).
In al doilea rand, se evidentiaza minunata continuitate existenta in materie la oficialitatile romane, indiferent de culoarea lor politica si natura guvernarii.
In sfarsit – si poate cel mai important lucru in punctul de vedere discutat aici – este faptul ca firmele straine au preluat in forta stafeta jafului din economie in Romania.
De mai mult timp, firmele straine preluasera aceasta stafeta de la societatile romanesti cu protectie politico-clientelara in domeniul instrainarii activelor de stat. Subevaluarea activelor de stat la instrainarea acestora a constituit si constituie prima din cele doua forme principale in care a avut si are loc jaful in economie. Privatizarile reale, dar si cele de forma sau chiar numai fictive (doar pentru dobandirea de terenuri, hale, utilitati) sunt facute de mult indeosebi cu investitori straini, unii macar reali, altii doar de camuflaj!
Acum a venit randul celei de-a doua modalitati de jaf (supraevaluarea achizitiilor publice) sa fie acaparata de firme straine. In afara contractelor atribuite pur si simplu prin incredintare directa unor clienti politici (pentru ca sa nu apara cumva scurtcircuite nedorite), contractele, dupa cum se observa, sunt castigate invariabil prin licitatie de firme straine!
La o analiza mai atenta, caietele de sarcini sunt astfel intocmite incat numai firme straine sa poata obtine nominalizarea in urma licitatiei. Probabil, se cauta dinainte posibilul castigator – adica cel dispus sa dea spaga si eventual chiar sa joace un rol fictiv – si conditiile licitatiei sunt stabilite astfel incat numai acesta sa poata fi ales.
Paleta in care se poate derula contractul este diversa. Compania straina poate angaja pentru efectuarea lucrarilor firme romanesti, desigur -agreate-, -sugerate- sau chiar -stabilite- de autoritatile care aproba contracte. La extrema cealalta, companii romanesti greu calificabile din cauza lipsei de bonitate sau din cauza unor datorii, dar cu protectie clientelara, isi cauta ele insele parteneri straini care sa participe la licitatie. Acestora li se aranjeaza sa castige, in schimbul incredintarii prin subcontractarea respectivelor firme romanesti, efectuarea lucrarilor. Caz in care companiile straine pot fi numai o casuta postala de la Roma sau Lisabona si cu un simplu birou cu fax sau chiar numai cu un laptop pe la Bucuresti. Un singur lucru este comun tuturor acestor aranjamente: pretul fabulos, acoperit din banul public. Acesta are componente precise: profitul suculent al companiei straine (indiferent daca antreprenor general sau simplu intermediar); profiturile firmelor clientelare romanesti subcontractante; spaga pentru aprobarile si avizele de contracte si, evident la urma, costul lucrarilor care fac obiectul contractului. Daca banii nu mai ajung si pentru efectuarea lucrarilor, exista doua posibilitati: ori se suplimenteaza devizul, ori se face o lucrare proasta! Cel mai adesea, se suplimenteaza devizul si se face si o lucrare proasta! Doar este pe seama contribuabilului! Fraierul de contribuabil roman!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
