Miza reala a Legii achizitiilor publice – controlul a 20 miliarde de euro

Suma totala a banilor publici, destinati in decurs de un an pentru a fi efectuate achizitii publice in Romania, este estimata la 20 de miliarde euro, ceea ce reprezinta aproximativ o cincime din PIB. Conferinta pe tema noii legislatii a achizitiilor publice, care a avut ieri loc la Camera de Comert si Industrie, a scos in evidenta mecanismul restrictiv al acestora, care genereaza in primul rand coruptie, ce face ca la licitatii sa se prezinte anumite firme, considerate de multi dintre cei prezenti, printre care si Mihai Ionescu (foto), secretarul general al Asociatiei Nationale a Importatorilor si Exportatorilor (ANEIR), ca fiind -de apartament, care doar cara plicul-.

Noua legislatie romaneasca va respecta Directivele 17 si 18 ale Consiliului European, fapt declarat si de Alexandru Cojocaru, proaspatul sef al noii Autoritati Nationale pentru Monitorizarea si Reglementarea Achizitiilor Publice. Acest lucru a fost doar partial admis de catre specialistii prezenti, care au sustinut ca nu legislatia primara, ca atare, reprezinta esenta nemultumirilor, ci legislatia secundara, adica modul de reglementare a procedurilor, care, cel putin in cazul legislatiei actuale in domeniu, creeaza trei categorii de disfunctionalitati majore: lipsa de transparenta, permisivitatea de a fi incalcati termenii contractuali de catre castigatori si impunerea unor criterii de selectie discriminatorii.

Licitatii suspecte pentru modernizarea scolilor din Bucuresti

Lipsa de transparenta este generata de existenta clauzelor de confidentialitate. Potrivit lui Mihai Ionescu, transparenta s-ar putea asigura daca in comisiile de licitatie si in colectivele care intocmesc caietele de sarcini ar fi inclusi si reprezentantii mediului de afaceri, nu doar functionari publici. In acest fel, ar putea fi eliminata aberatia ca respectivul document sa contina conditii absurde, introduse, parca, spre a putea fi indeplinite doar de catre viitorul castigator, dar si tendinta functionarilor publici, din respectivele comisii, de a impune criterii de selectie, care nu au de-a face cu esenta afacerii, dar sunt formulate de respectivii ca o acoperire, de cele mai multe ori de frica sa nu fie trasi la raspundere, ca urmare a existentei suspiciunii ca ei ar fi cei care -trag sforile-. In acest mod, ar disparea si suspiciunea de coruptie.

In ceea ce priveste incalcarea termenilor contractuali, un document din mapa destinata conferintei de ieri, aparut sub egida Camerei de Comert si Industrie, nominalizeaza drept exemplu -de nerespectare a normelor europene- in domeniu -licitatiile organizate de Primaria Capitalei-, precizand ca -regulile privind licitatia pentru proiectul in valoare de 150 de milioane euro, pentru modernizarea a 106 scoli din Bucuresti, cofinantat de Banca Europeana de Investitii (BEI), au avut la baza pretul cel mai mic, adica pretul de dumping, incalcand prevederile contractului de imprumut si recomandarile ca licitatiile sa se faca dupa regulile bancii, tinand cont de indicatorii economici (pret), dar si de cei tehnici (calitate)-. Licitatiile au avut loc in perioada 2002-2003.

Certificatele fiscale, factori discriminatorii de selectie

Cele mai des invocate -criterii de selectie discriminatorii- se refera la obligatia de a prezenta la zi, pentru fiecare licitatie, unele certificate fiscale ce se elibereaza pe baza de documente contabile complexe, dar care au o perioada de valabilitate redusa, de trei zile in cazul celor pentru taxe locale, dar necesita termene lungi de eliberare. Astfel, majoritatea firmelor cu potential economic pierd posibilitatea de a participa la licitatie. Oamenii de afaceri solicita introducerea declaratiilor pe proprie raspundere, iar obligatia de a prezenta intreg dosarul sa revina doar castigatorului. De asemenea, se cere ca in cazul in care castigatorul va folosi metoda antreprizei, pentru derularea lucrarilor, sa prezinte lista tuturor firmelor pe care le va utiliza pentru lucrarile in cauza, inclusiv ofertele concrete ale acestora.