Modelul falimentului amanat la BTR, numai bun de aplicat si la BRS

Falimentul Bancii Romane de Scont, singura modalitate prin care clientii acesteia isi pot recupera banii depusi, ar putea fi amanata la calendele grecesti. Precedentul deja exista. O alta banca intrata in incapacitate de plata in urma cu mai bine de un an, Banca Turco-Romana, este tinuta in viata si in prezent, desi toate etapele premergatoare declansarii procedurii falimentului au fost de mult consumate. Clientii acesteia inca mai asteapta recuperarea depunerilor care pe zi ce trece se reduc sub influenta inflatiei sau a blocarii dobanzilor, fiind nevoiti sa inghita povestea eternului investitor misterios care va veni si va salva institutia.

Ciudateniile au inceput o data cu problemele de la Banca Turco-Romana. Din toamna anului 2000 (noiembrie) pana in prezent, banca a trecut prin toate etapele pe care BNR le poate institui in caz de criza. A fost in perioada de supraveghere speciala, in regim de decontare speciala, actiunile acestei banci au fost delistate de pe bursa, a fost scoasa de pe piata monetara etc. Dupa mai bine de un an, nimeni din fruntea BNR nu considera necesara trecerea acestei banci in faliment. Motivele oficiale de la acea vreme au picat precum popicele. Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR Mugur Isarescu, declara atunci ca -datorita faptului ca statul turc este principalul actionar al bancii, ii ofera acesteia sanse in plus fata de Banca Internationala a Religiilor sau Bankcoop, fiind posibil sa vina bani din partea statului turc-. Substanta acestor asigurari a fost la fel de consistenta ca si numarul banilor veniti de la Istambul. Variatele neoficiale se pare ca au fost determinate de riscul implicarii Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (care nu se poate lauda cu lichiditati majore), protejarea unor investitori strategici (BTR Asigurari- Reasigurari a fost trecuta in ograda Omniasig) si, inevitabil, implicarea politicului. Despre perdantii din aceasta ecuatie se pot scrie romane.

Situatia se repeta si in cazul Bancii Romane de Scont. Din data de 3 ianuarie 2002, Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei a decis introducerea administrarii speciale si la BRS. Cel mai probabil, spectrul introducerii acestei banci in stare de faliment (lichidare) va fi foarte indepartat. Desi este unica sansa ca aceia care si-au constituit depozite la BRS sa mai poata recupera ceva, este foarte posibil sa se opereze acelasi scenariu ca si la defuncta BTR. Sub pretextul ca s-ar putea gasi un investitor care sa aloce zeci miliarde de lei in BRS si evitarea unor tensiuni in sistemul bancar autohton, bancii ii va fi aplicat un tratament asemanator celui acordat de medici unei persoane aflate in moarte clinica. Nu este exclus nici argumentul -situatiei delicate-, generate de scandalul cu conotatii politice din jurul bancii, care a functionat atat de bine in cazul BTR, banca ce a deschis Cutia Pandorei pentru dezvaluirile de coruptie din Turcia. Un alt argument pentru amanarea falimentului poate fi nevoia unei perioade indelungate necesare finalizarii cercetarilor in cazul banilor disparuti din conturile clientilor BRS. In schimb, daca banca va fi introdusa in proces de lichidare, exista posibilitatea ca Posta Romana, Astra si celelalte persoane juridice ce au avut constituite depozite sa-si poata recupera sumele depuse prin vanzarea activelor bancii. In cazul persoanelor fizice, acestea pot fi despagubite (in limita unui plafon maximal) prin Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar. Insa si aici se gasesc elemente care vor sustine speculatiile fata de prelungirea agoniei bancii si bagarea in ceata a clietilor. Cei mai importanti clienti ai BRS sunt Posta Romana si Astra. Evident, companii de stat. Acestea vor fi si cele mai pasnice si nu vor cere, probabil, niciodata instituirea procedurii de faliment daca aceasta nu va fi dorita -mai sus-. La randul sau, BNR ne-a facut dovada obedientei politice inca din 2000 (vezi cazul BTR). Chiar daca o firma privata sau persoana fizica incearca sa ceara banii inapoi, factorii de raspundere se vor face ca nu pricep si ii vor imbrobodi cu posibilii investitori care se vor bate ca sa investeasca in BRS. Nimic nou. Apoi, ca intr-un roman sinistru, praful se va asterne peste reclamatiile pagubitilor, reducandu-i la statutul de fraieri.