-Parlamentul i-a invins pe fostii proprietari de imobile jefuiti de statul comunist… Si in timp ce acestia trebuie acum sa astepte o alta solutie de despagubire, statul a devenit mai bogat si mai fericit!- Aceasta este declaratia incredibila, prin insidiozitate si zeflemism, pe care dl Bogdan Olteanu, lider liberal si presedinte al Camerei Deputatilor, a dat-o dupa ce Ordonanta guvernamentala cu privire la privatizarea partiala a Loteriei Romane si Imprimeriei Nationale a cazut cu un vot zdrobitor impotriva in Camera Deputatilor. Strategia de privatizare din aceasta ordonanta viza transferul din actiunile fiecareia din cele doua companii nationale a cate 20% catre Fondul Proprietatea, cate 7% catre salariati si membrii consiliilor de administratie, iar cate 5% catre cotatie libera la Bursa.
De ce in zeflemea despre faptul ca statul ar ramane mai bogat si mai fericit!?
De ce n-ar avea si statul dreptul sa fie fericit daca a ramas un pic mai bogat?! Ce, ar trebui sa fie fericit doar cand este jecmanit?! Trebuie sa fie cumva o regula de a mai deposeda statul cu ceva pentru a inzestra niste privati, fara nici o noima si fara un alt scop decat acela de a burdusi buzunarele unor capitalisti de cadou?!
Caci, despre nimic altceva decat de asa ceva era vorba in privatizarea, chiar daca partiala, a Loteriei Romane si Imprimeriei Nationale! Ce sa caute in posesia unor privati actiuni la o companie de stat care realizeaza profituri nu prin valorificarea unor oportunitati de piata sau a unor abilitati manageriale, ci pur si simplu prin lege?! Caci prin lege, si nu altfel, o jumatate din incasarile Loteriei Romane ramane la dispozitia companiei, (deci a proprietarului) ca profit. Aceasta parte apartine statului si, prin acesta, este destinata realizarii unor obiective generale ale societatii, neputand fi transmisa nici macar in proportie derizorie unor persoane anume, fie acestea chiar salariati in cadrul companiilor respective. Ce, acestia sunt mai cu mot decat alti salariati la stat?! Depun acestia o munca mai deosebita?! Sau doar asa ca, sub paravanul inzestrarii salariatilor cu actiuni, personalul de conducere, numit politic, sa poata sa-si umfle tescherelele cu venituri nemuncite si nemeritate, in folosul personal, al unor grupuri sau al unor partide?!
Privatizarea n-are ce cauta acolo unde profitul este stabilit nu de piata, ci prin lege?! Acolo unde nu exista, de fapt, economie de piata, nu are ce cauta privatizarea!
Si asa privatizarea in Romania, dupa cum a fost facuta, si-a contrazis menirea si si-a anulat adevaratul rol, nefiind, vai!, intreprinsa, in atatea cazuri, deloc in scopul pentru care trebuia intr-adevar facuta: pentru eficientizarea activitatii. S-au facut privatizari pentru a ceda altor state proprietati ale statului roman. S-au facut privatizari prin care a fost instrainata exploatarea unor resurse naturale de hidrocarburi, lasate de Dumnezeu romanilor, tocmai intr-un moment in care alte state nu stiu cum sa mai reduca dependenta energetica periculoasa fata de altii. S-au facut privatizari doar pentru a se transfera unor clienti politici controlul asupra unor castiguri. S-au facut privatizari pentru a da posibilitate unor grupuri de interese sa ajunga in posesia terenurilor pe care se gaseau intreprinderile foste de stat. Cum naiba s-a facut ca, in perioada postdecembrista, ceea ce apartinea tuturor si mai oferea un castig n-a fost lasat la dispozitia tuturor, ci a fost privatizat, in timp ce, dimpotriva, ceea ce a constituit pierdere a fost -etatizat- (inclusiv prin inadmisibila preluare la datoria publica a consecintelor unor furturi din banul public) pentru a fi platit de catre toti. Asta o fi economie de piata: la placite – inainte, la razboi – inapoi?!
A-i plange pe fostii proprietari ca, vezi Doamne, nu vor mai putea fi despagubiti din cauza respingerii de catre parlament a privatizarii Loteriei Romane si Imprimeriei Nationale este un fel de netrebnicie. Dincolo de faptul ca poate alta ar fi pozitia generala fata de Fondul Proprietatea daca nu s-ar fi repezit atatia banditi pe acesta ca sa-i aranjeze functionarea de o asemenea maniera incat sa-i imbogateasca pe ei si nu sa-i despagubeasca pe fostii proprietari, deci dincolo de acest fapt ar fi de pus o singura intrebare: daca alimentarea Fondului Proprietatea reprezenta motivul privatizarii partiale a Loteriei Romane si a Imprimeriei Nationale, de ce ordonanta nu se referea doar la procentele de privatizare destinate acestui Fond, fara a se mai referi si la alte destinatii (salariati, manageri, bursa)?!
Realitatea este ca, in agresiunea generalizata cu finalitate de jaf asupra banului si avutului public in perioada postdecembrista, respingerea privatizarii Loteriei Romane si a Imprimeriei Nationale constituie literalmente o exceptie reconfortanta. Chiar daca votul cu acest verdict a avut drept cauza jocul PD care a urmarit sa traga liberalilor si premierului Tariceanu presul de sub picioare, respingerea ramane in sine un act responsabil, care merita salutat, indiferent cui i se datoreaza!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
