Dupa ce, in perioada anilor 1992-1997, a pus la grea incercare peisajul autohton al oamenilor de afaceri prin miile de tepe pe care le-a impartit pe plaiurile mioritice, mafia nigeriana, recunoscuta in lume in special pentru ingineriile financiare de calibru, si-a facut din nou simtita aparitia printre romanii cu dare de mana. Potrivit Serviciului Roman de Informatii, activitatile gruparilor nigeriene si-au intensificat, in prezent, mai mult ca oricand, activitatile infractionale. Potrivit rapoartelor intocmite, pe langa institutiile de stat si societatile comerciale mai rasarite din punct de vedere financiar, mai nou, tintele nigerienilor au inceput sa se indrepte chiar spre oamenii de afaceri.
-Solii- bogatiei din Nigeria, emisarii terorii
Primele incercari ale nigerienilor de a-si atrage -colaboratori- din tara noastra s-au inregistrat la inceputul anilor 1995 si 1996, cand o serie de societati comerciale romanesti de calibru, care desfasurau activitati comeriale si in afara tarii, au primit scrisori prin care li se propuneau colaborari extem de avantajoase, cu profit peste limita firescului. Toata corespondenta avea un caracter oficial, -hartiile- fiind insotite de anteturi pompoase si stampilele unor institutii sau companii importante, cum ar fi Presedintia, Banca Centrala a tarii sau chiar companii recunoscute din domeniul petrolier. Multi directori au crezut in posibilitatea unor tunuri financiare date peste noapte cu ajutorul africanilor, asa ca au dat curs corespondentelor. Pas, de altfel, gresit, pentru ca, o data ce au vazut ca exista disponibilitate din partea credulilor, nigerienii au castigat teren, pas cu pas. Considerati deja specialisti in ale manipulatului, africanii s-au dovedit experti in a creea tintelor, prin continutul scrisorilor, trairi dintre cele mai ciudate si asta pentru ca, potrivit specialistilor din organismele internationale, care au studiat fenomenul infractional creat de nigerieni, foarte multi destinatari au cedat extrem de repede la propunerile primite de pe -taramul negru-. De fapt, propunerile se reduc la unul si acelasi mesaj: bani cu nemiluita in cont, si asta fara sa faci mare lucru. Cele mai multe propuneri au venit pe principiul unor transferuri bancare ale unor sume incredibile pentru urechile romanilor in schimbul unor acte livrate in alb pentru acoperirea unor lucrari in domeniul extractiei petroliere deja efectuate, pentru care nu s-au cheltuit toti banii. Singura conditie, una, practic, usor de indeplinit din partea victimei, era aceea a eliberarii anticipate din contul personal al omului de afaceri sau al firmei -colaboratoare- a unei sume considerabile drept comision bancar.
Potrivit raportelor intocmite de Serviciul Roman de Informatii, in ultima vreme, printre destinatarii unor astfel de oferte s-au numarat mai multe societati comerciale: Tehno plus Ltd din Ploiesti, firma care reprezinta interesele concernului Rotork in tara noastra, Mecanica SA din Negresti-Oas, companie inclusa in Programul de privatizare PSAL II, negociat cu Banca Mondiala, ACSA Campia Turzii, care desfasoara activitati de constructii in spatiul Uniunii Europene, Carbochim SA din Cluj-Napoca, intreprinderile hunedorene Siderurgica SA si IIRUC, Fibratex, Romline Constanta. Pe langa aceste companii, o alta serie de scrisori s-a indreptat catre alte tinte, Camerele de Comert. Astfel, primele institutii care au facut cunostinta cu ingeniozitatea africanilor au fost Camerele din Arad, Arges, Giurgiu si Hunedoara.
Romani rapiti de -teroarea neagra-
Pe langa tepele date de la distanta prin transferurile bancare, in ultimii doi-trei ani de zile, activitatea mafiei nigeriene a capatat caractere extrem de periculoase, vecine chiar si cu terorismul international. Cu alte cuvinte, se incearca racolarea directa a oamenilor de afaceri, care dupa ce sunt ademeniti in Nigeria, sunt, nici mai mult, nici mai putin, rapiti si sechestrati in vederea rascumpararii. Dupa ce ani buni au terorizat permanent tari din Europa Occidentala cu propunerile lor tentante, foarte multi afaceristi fiind transformati peste noapte in adevarate victime, nigerienii, supranumiti in mediile de afaceri internationale si -teroarea neagra-, au incercat marea cu degetul si in Romania. Si le-a mers din plin. Gheata a fost sparta de omul de afaceri Danut Mircea Tetrescu. Acesta, dupa ce a purtat negocieri repetate cu reprezentantii structurilor mafiote din Nigeria, a fost convins sa faca deplasarea in Lagos. Acolo, a avut ocazia sa constate ca nu este singurul -invitat-. Era vorba despre un grup de noua afaceristi din diverse tari. Nici nu a apucat bine sa coboare din avion si, fara sa aiba prea mult ragaz sa vada ce i se intampla, romanul a fost rapit direct din aeroport, legat la ochi si dus undeva intr-o baza a nigerienilor. Servicii de -cazare- ireprosabile: tinut fara mancare, cu doar o ratie de apa, ce venea o data la doua zile, intr-o cana din tabla indoita de atatea straturi de praf pietrificate pe pereti. Scopul -sejurului- i-a fost adus la cunostinta de-abia cand capul mafiotilor a ajuns la concluzia ca prozonierii sunt in pragul de a vedea fete morgane peste tot in jurul lor. De-abia atunci perceptia mesajului a fost cu mult mai eficienta. Cuvantul rascumparare a venit pentru victime ca o usurare. Fiecaruia in parte i-a fost fixat pretul. Daca pentru ceilalti colegi de suferinta tariful sarise bine de un milion de dolari – vorba aia, veneau din tari bine cotate – pentru roman, pretul a fost de 500,000 de dolari. In ziua in care familiile prizonierilor trebuiau anuntate pentru livrarea banilor, o razie a Politiei nigeriene, in colaborare cu cea sud-africana, a reusit sa scape cativa dintre sechestrati. Printre fericiti si romanul Tetrescu. Politia a reusit sa retina sapte dintre mafioti. In urma cercetarilor, s-a ajuns la concluzia ca in -teroarea neagra- cinci erau sud-africani si doar doi din Nigeria. In cadrul anchetei ce a urmat, autoritatile i-au interogat pe mafioti pentru a vedea daca sunt aceleasi persoane care au participat, cu cateva saptamani in urma, la rapirea, sechestrarea si mai apoi uciderea lui Moe Kjetie, un celebru milionar norvegian in varsta de 65 de ani.
Din grupul -convocat- de nigerieni nu a scapat toata lumea. Cateva zile mai tarziu de la razia Politiei, autoritatile au gasit aruncat in praful unui drum laturalnic corpul lui Dean Pierre Li Shing, un cetatean canadian rezident in Mauritania. Patru dintre supravietuitori au reusit sa scape dupa ce au platit rascumpararile cerute de mafioti, ceilalti cinci fiind scapati de Politie.
-Pentru ca am crezut intr-o minciuna, am trait cosmarul vietii mele!-
O alta victima care a trecut prin furcile caudine a -terorii negre- a fost si Valentin Gorea, ex-prefectul orasului Suceava. Pe vremea cand era directorul unei importante societati de inbuteliere a apei minerale, Gorea a primit o scrisoare ciudata, semnata si stampilata de o firma de avocatura, dar care avea si anteturile Presedintiei statului si a Bancii Nationale Nigeriene. Hartiile ii dadeau de veste suceveanului ca este fericitul mostenitor al unei imense averi, de peste 35 milioane de dolari. Nigerienii i-au mai povestit romanului in peticele de acte primite ca banii sunt lasati tatalui sau de un om de afaceri german, decedat de curand, pe nume Miller. Valentin Gorea isi aminteste: -Ce mi-a fost dat sa traiesc nu doresc nici dusmanilor mei cei mai aprigi. Domnule, dupa ce am primit documentele, am incercat sa ma interesez daca este ceva adevarat in toata povestea asta. Si, culmea, domnule, era adevarat. Tatal meu avusese un prieten pe nume Miller. Se salvasera de la moarte unul pe celalalt, in lagar in timpul razboiului. Prieten care mai apoi avea sa ajunga un prosper om de afaceri, foarte bogat de pe urma unor afaceri derulate exact prin Nigeria prin industria petroliera. Si ca roman va dati seama ca mi-a cam stat inima, dom*le cand am vazut asta. Le-am scris dandu-le toate datele pe care mi le-au cerut in vederea vitoarei corespondente purtate cu respectiva firma de avocatura.-
A doua serie de scrisori n-a intarziat sa vina pe adesa romanului. Era vorba despre conditiile recuperarii averii mostenite. Nigerienii voiau 35% din totalul sumei, care, de altfel, in final, s-a dovedit a nu exista. -Am negociat la sange cu ei procentul comisionului. Deja incepusem sa devin deosebit de iritat. Ca tot romanul, mi-am zis: domnule, ca sunt hoti pe fata, ca de ce vor atatia bani din averea mea…!? A durat cam trei luni toata aceasta negociere, dupa care am cazut la pace cu ei.- Si inca ceva mai cereau nigerienii: motivand ca la ei in tara era dictatura militara si ca astfel de operatiuni sunt urmarite si pedepsite de regimul politic, mafiotii au cerut ca pe viitor ei sa fie aceia care sa preia initiativa, ori de cate ori vor coresponda.
Procura notariala buclucasa
O alta conditie pentru ca romanul sa-si vada la culoare verzisorii care mucegaiau in banca nigeriana era aceea a prezentarii unei procuri notariale prin care sa se certifice ca este mostenitorul real a tatalui sau. Numai ca si aici era o problema. Ei nu acceptau decat procurile eliberate de englezi si, binienteles, de statul lor. Asa ca ori se intalneau in Anglia, ori in Nigeria. Romanul a avut -inspiratie- sa decida varianta cea mai pericuoasa. -Domnule, m-am gandit, daca e sa merg pana in Anglia, tot atata ma costa drumul, mai bine ma duc in Nigeria, direct la sursa, sa vad eu cu ochii mei banii. Toate astea sub auspiciile unei secretomanii care era extrem de mare si impusa de ei. Mi-a zis ca, vezi Doamne, ca daca se afla, eu pot sa-mi pierd banii, si ei libertatea-. La fiecare etapa tensiunea crestea. O alta problema. De la ambasada, pentru eliberarea vizei trebuia sa ai rabdare mai bine de trei luni. Asa ca mafiotii s-au oferit sa-i faca rost ei de viza direct din Nigeria. -Le-am transmis pasaportul. Trebuia sa-mi dau seama ca ceva nu e-n regula. Incepusem sa nu mai dorm noaptea. Imi ziceam ca, uite, domnule, astia mi-au luat pasaportul sa-mi ia banii. Oricum, pasaportul a venit extrem de repede cu viza ambasadei din Bucuresti. In loc sa-mi dea de gandit, eu m-am entuziasmat mai mult. Zic, uite cat de mari pot fi relatiile astora, de au putut sa faca asa repede rost de viza-.
-Am plecat in Africa fara stirea nevesti-mii-
Romanul nu a stat prea mult pe ganduri. Si-a luat concediu si, ca sa respecte intocmai regulile jocului, nu si-a anuntat familia ca pleaca la mii de kilometri departare de casa pentru a se intoarce triumfal, aruncand in aer cu bancnotele de 100 de dolari de la Otopeni si pana acasa, la moldovenii lui. Cu ce ganduri a trecut el printre norii ce se spargeau de botul aeronavei… Hei, hei inca un milionar in dolari se mai nastea. -Le-am trimis o telegrama ca vin la ei si m-am urcat in avion cu directia Lagos. Acolo m-a asteptat cineva, simplu imbracat, un sofer, care m-a dus de la aeroport intr-un hotel. Ultimele semne ale libertatii; caldurile insuportabile si un oras saracacios, cu oameni nevoiasi pe marginea drumurilor. Masina opri in fata unui hotel, zicea soferul ca-i al mai rasarit din oras. L-a ajutat sa coboare. Gorea se simtea oaspete de vaza prin zona. Condus direct in camera romanul a facut acolo cunostinta cu atmosfera in care trebuia sa traiasca o parte din sejurul de cosmar pe taramurile africane.
-Am intrat in camera. Acolo, draperiile trase, si mult intuneric. Mi-au inchis usa pe dinafara si au plecat. Eu am stat un picut sa-mi revin. Doua trei minute… si s-a aprins o lampa de noptiera. Un negru statea si se uita la mine. Ba, cine-i asta si ce vrea? – imi zic eu. Statea, statea, dar avea si un pistol in mana. I-a bagat glont pe teava, a pus arma pe masuta si a pornit televizorul… Negrul ala a stat cu mine in camera vreo trei zile. Dupa care vine unu* imbracat ciudat, colorat din cap pana-n picioare cu niste ridicatoare de umar, ca un popa, si-mi zice ca el este sefu* firmei de avocatura si ca trebuie sa dau bani pentru fel de fel de taxe. Printre astea si pentru cadourile care trebuia sa fie date, ziceau ei, directorilor de banca. Si domnule, nu voiau nimic altceva decat ceasuri de aur de vreo 500-600 de dolari-. Erau primele zile in Nigeria. Fara apa potabila, fara mancare. Omul nostru a inceput cu scandalul. Si ca raspuns a mai venit cineva din randul gazelor si i-a luat actele si toti banii pe care-i avea la el. -Atunci am intrat in panica puternic, pentru ca devenisem o fantoma vie-. Ziua urmatoare, a fost mutat intr-un alt hotel, o cladire inconjurata de un gard de vreo patru metri inaltime cu gardieni inarmati la poarta. Acolo a fost lasat singur in camera. Inca trei zile. I-au adus un mobil ca sa-si sune familia, care trebuia sa-si vanda toata averea pentru a trimite banii in Nigeria. -Domnule, am avut noroc, pentru ca aia nu stiau de gluma, vorba aia au fost atatia omorati de ei. Le-am zis ca la noi, in Romania, nimeni in afara barbatului nu poate sa vanda averea familiei, asa ca numai eu pot sa fac asta. Ca femeia, la noi, nu are nici un drept asupra bunurilor. Si domne, m-au crezut. M-au luat cu o masina si m-au dus la aeroport. In apropiere de intrarea principala nici nu au oprit, au lasat masina sa mearga usor si m-au aruncat in strada, in praf. M-am adunat de pe jos, m-am scuturat si am reusit sa vin acasa tot cu o cursa Air France, cea care m-adusese. De-atunci nu am mai fost cautat si nici ei nu mai raspund la nici un numar de telefon pe care-l aveam.-
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
