Gratie probabil chiar unor negociatori care acum se caiesc sau care vor sa-i infunde pe cei care au dat ordinele din partea romana, tot mai multe dezvaluiri ajung in presa in legatura cu jaful (pentru Romania) pe care l-a constituit de fapt privatizarea Petrom. Presedintele Basescu a avut la un moment dat ideea ca sa fie scos de la secret contractul privatizarii Petrom, dar ar fi trebuit sa fie de acord si OMV, ca cealalta parte implicata. Vezi sa nu fie cumva de acord! Ce esti copil, vorba lui Caragiale?! Cum sa se faca publice diferitele stipulatii, care, sub acoperirea confidentialitatii, ascund dimensiunile acestui jaf? Cum sa fie de acord OMV sa devina publice modalitatile prin care a dobandit aproape pe nimic exploatarea resurselor romanesti?! Cum ca-i dea OMV la caini tocmai pe oficialii romani care, la vremea incheierii contractului, i-au inlesnit, prin incompetenta, rea-intentie sau poate chiar primire de foloase necuvenite, dobandirea acestor cadouri?!
In orice caz, multumita scurgerilor de informatii post-privatizare, s-a putut afla ca nivelul redeventelor platite de OMV pentru exploatarea resurselor romanesti de hidrocarburi detinute de Petrom este ridicol de mic si ca nu este posibil de modificat timp de 10 ani. Sau ca, in mod incredibil, nu exista clauze de forta majora in care proprietarul resurselor – respectiv statul roman – sa poata intreveni in legatura cu cantitatile, destinatiile sau preturile exploatarii acestor resurse de catre noul proprietar al Petrom. Mai nou, s-a putut afla – prin eforturile ziaristilor de investigatii de la saptamanalul -Capital- – ca pretul tranzactiei s-a bazat, intre altele, pe o evaluare a resurselor de petrol romanesti la nivelul ridicol de numai 22 de dolari barilul. Si ca o absolut similara subevaluare flagranta exista in contract si in ce priveste resursele de gaze naturale, care reprezinta jumatate din resursele de gaze ale Romaniei si care acum, in urma privatizarii Petrom, sunt exploatate de catre OMV. Cica evaluarile le-ar fi facut consultantul Credit Suisse First Boston, iar cei de la OMV ar fi trebuit sa fie nebuni sa protesteze in legatura cu cadoul ce era facut cumparatorului companiei Petrom! Dar partea romana unde a fost? Aceasta de ce n-a spus nimic? Ce spagi s-or fi luat ca sa se taca?! Contactati, atat consultantul, cat si dl Dan Ioan Popescu, ministrul coordonator al domeniului din timpul negocierii contractului, au considerat ca nu au nimic sa comenteze. Unde sunteti magistrati ai DNA?! Si daca n-o fi vorba de vreo afacere de coruptie, atunci unde sunteti magistrati ai Parchetului General, pentru ca despre subminarea economiei nationale si jefuirea banului public este oricum vorba, fara vreo tagada?!
De fapt, daca mai este ceva de facut, doar de pedepsit pe romanii care si-au batut joc de avutul si banul public ar mai fi de facut! Altfel, nu se mai poate schimba nimic! Totul este degeaba!
Ce era de facut, trebuia facut la timp. Inainte de a se produce iremediabilul. Fara indoiala, Petrom, cea mai mare companie romaneasca, trebuia scoasa de sub administratia directa a statului, dar nu pentru ca privatizarea este vreun panaceu cantat pe la Washington sau pe la Bruxelles, ci pentru ca statul roman s-a dovedit un prost administrator si pentru ca, mai ales, atatia reprezentanti ai clasei politice din Romania roiau in jurul acestei vaci de muls pentru a stoarce fiecare cate ceva de la ea in folos personal, de grup sau de partid. Aceasta nu insemna insa nici instrainarea pe daiboj a resurselor de petrol si gaze ale Romaniei si nici privatizarea Petrom neaparat catre un investitor strategic. Petrom reprezenta una si resursele de petrol si gaze administrate de Petrom, altceva. Dreptul de folosinta a resurselor trebuia externalizat scump catre noul administrator strain. Scump si cu dreptul corelativ al proprietarului de a schimba redeventa in functie de situatiile ce vor veni. De fapt, Petrom nu avea nevoie de un alt proprietar absolut care sa-l inlocuiasca pe cel anterior, tocmai ca sa nu mai fie compania la discretia cuiva. Indeosebi necesar la Petrom era un alt management, care sa aduca performanta pentru prorprietari. Aceasta cerinta se realiza prin privatizarea nu catre un investitor strategic (respectiv catre un proprietar cu majoritate absoluta), ci catre un actionariat diseminat, in cadrul caruia nimeni nu detine majoritatea si fiecare (inclusiv statul roman) mentine un cuvant de spus. Un actionariat care sa impuna o echipa manageriala performanta, inclusiv chiar straina. Numai Romania si-a instrainat productia si distributia petrolului catre un investitor strategic, caruia i-a cedat tot: si decizia, si controlul, si, practic, chiar si resursele lasate de Dumnezeu romanilor! De aici porneste totul: sa nu ne miram deci de toate minunile pe care le vom mai descoperi in contractul de privatizare a Petrom sau pe care viata ni le va rezerva cu generozitate mereu si mereu de acum incolo, spre mania noastra cea de toate zilele!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
