Prin targuri, piete si oboare, dupa alegatori

Pentru imagine preelectorala, si mai putin pentru eficienta administrativa, toata lumea buna se inghesuie in piete. In cautare de capital politic, personalitatile -marcante- ale momentului se calca in picioare prin targurile, pietele si oboarele tarii, in goana dupa voturi. Momentul este bine ales, acum, cu o luna si jumatate inaintea alegerilor generale – cred ei – caci, intotdeauna, mai gasesti in fata tarabelor cate un cumparator, pardon, alegator indecis. Perioada este cu atat mai potrivita cu cat, in aceste zile, mai tot romanul umbla prin piete, in cautare de legume de sezon, pentru traditionalul borcan cu muraturi. Asa ca, in timp ce-si umple sacosa cu gogosari, gogonele, castraveti si varza, alegatorul mai poate urmari si spectacolul -live-, in care autoritatile si pietarii sunt protagonistii principali. Joaca -de-a hotii si vardistii- se lasa de fiecare data cu sanctiuni contraventionale, cu amenzi usturatoare, cu dosare penale, dar si cu marfa confiscata, care mai apoi este donata unor case de copii. Gest laudabil, pentru ca toata lumea trebuie sa manance, iar o asemenea imagine impresioneaza, de cele mai multe ori. Aceasta este partea a doua a scenariului, in care apare -haiducul guvernamental-, calare pe un murg sur, impartind dreptatea in dreapta si, mai ales, in stanga. Celor care regizeaza cu mult talent asemenea momente le scapa din vedere un lucru extrem de important: ei nu mai pot pacali pe nimeni, nici macar pe o biata precupeata cu trei fire de leustean rasfirate pe ziarul asternut pe post de taraba.

In cautarea abuzurilor din piete, autoritatile arata cu degetul catre societatile comerciale carora le-au fost concesionate pietele de catre primarii. Acestea sunt vinovate de taxele exagerate pentru ocuparea tarabelor. Problemele nu sunt insa de ieri, de azi, ci treneaza de ani buni. Mafia se tine tare si nu se da batuta! Umbla vorba pe soptite, prin targ, ca acordarea tarabelor in primavara este conditionata de plata acestora si pe timpul iernii, taman atunci cand taranii nu desfac produse in piata. -Nodul gordian- pare din ce in ce mai greu de deznodat si parca nici macar sabia autoritatilor de control nu mai poate taia ce altii au incalcit, cu pricepere ani la rand.

De dragul instaurarii unui comert civilizat in piete, autoritatile uita ca acela caruia ii dedica -ample actiuni de control- – omul necajit – are portofelul gaurit. Pana la instaurarea ordinii si disciplinei in pietele tarii, asa cum s-a promis in repetate randuri, pe roman altceva il preocupa. Iarna se apropie, facturile la utilitati cresc vazand cu ochii, iar in buzunarele romanului bate vantul. Si chiar daca aceste actiuni si-ar atinge scopul mult-trambitat, saracul tot n-ar avea bani sa se bucure de abundenta de legume si fructe de pe tarabe. Degeaba se numara toamna bobocii sau borcanele cu muraturi, caci amarastenii n-au ce numara. De unde cateva milioane de lei bune ca sa-ti umpli camara cu provizii pentru iarna? Fara bani pentru intretinere, in asteptarea ajutoarelor de la stat pentru incalzire, numai de piete fara speculanti nu-i pasa romanului. Chiar si cu retetele compensate, pensionarul tot nu-si poate cumpara medicamente. Asa sunt batranii Romaniei – saraci, bolnavi si flamanzi. Ii vedem plimbandu-se prin pietele, targurile si oboarele tarii, cu sacosa in vant, prea satui de promisiuni ca sa mai spere ceva de la viitor. De ei politicienii nostri isi aduc aminte, brusc, o data la patru ani, in anii electorali, cand incearca sa-i cumpere cu te miri ce – o aspirina ori un cartof. Atunci incep sa fie valorizati de autoritati si nu pentru ca ar conta prea mult saracia lor, ci pentru a le dirija stampila cum trebuie pe buletinul de vot. Este singurul moment in care cuiva ii pasa de -mahnirile- lor. Peste alti patru ani, unii dintre ei s-ar putea sa nu mai fie, iar politicienii vor putea sa puna in continuare acelasi disc stricat, in cautare de capital politic.