Ultimile studii de piata facute in decursul acestui an, venite sa sprijine institutiile care au de-a face cu evaziunea din domeniul petrolier, dezvaluie faptul ca productia interna de uleiuri industriale a fost una sub asteptarile industriasilor din domeniu. Cauzele sunt aceleasi ca si in anii trecuti. Vechile sisteme de productie integrate, retetele invechite, dar mai ales concurenta creata de marcile straine, tot mai active in ultimii ani. Cu alte cuvinte, anul acesta productia autohtona a uleiurilor industriale a fost evaluata la jumatate din capacitatea de productie a rafinariilor romanesti.
Marcile de import umbresc uleiul industrial autohton
Un aspect interesnat este acela ca marii producatori, care detin si retele de distributie a uleiurilor industriale, au realizat de multa vreme faptul ca uleiurile venite de la import au mai mare cautare. Asa ca au actionat in consecinta. Desi au productia si produsele proprii, acestia au preferat, de exemplu, sa faca loc mai mult pe -rafturile- retelelor de magazine PECO produselor venite din import. Studiul de piata arata faptul ca, din punct de vedere calitativ, uleiurile romanesti (in special cele pentru motoare) sunt inferioare fata de cele de import venite din Occident, fapt ce explica pe deplin numarul mare de importuri. Aceasta situatie, spun evaluatorii, va fi cu mult inbunatatita in urmatorii doi-trei ani, pentru ca deja procesele de modernizare a liniilor de productie din tara au inceput.
Evaluarile sunt insa mai bune in ceea ce priveste uleiurile dedicate exclusiv industriilor. Caracteristicile produselor romanesti din aceasta categorie sunt relativ apropiate de cele occidentale. Ca o nota pozitiva, anul acesta producatorii autohtoni au reusit sa satisfaca cererile cantitative pentru o serie de uleiuri speciale, cum ar fi cele pentru centralele nucleare sau pentru institutele de cercetare in domeniu. Si in acest an la categoria uleiuri pentru motoare marele minus a ramas productia uleiurilor sintetice.
Potrivit studiilor de piata, pe acest sector de piata distribuitorii de uleiuri sunt firme foarte diversificate ca marime. Marii distribuitori. Aici, cei mai insemnati din punctul de vedere al ariei de actiune pe piata au fost companiile Competrol si Petrom, alaturi de care si-au dus traiul, direct sau prin intermediul reprezentantilor, firme ca Shell, Mobil, Texaco, Castrol, Agip, Mol. Separat de acest tablou, unul dintre producatorii interni care au reusit sa-si distribuie exclusiv propriile produse a fost compania Lubifin-Brasov.
In schimb, distribuitorii mijlocii si-au dus existenta revanzand sub forma de mic gros uleiurile aprovizionate de la producatorii romani sau marile firme straine prezente in tara noastra. La categoria mici distribuitori au fost incadrate statiile de distributie carburanti. Evaluarea raportului arata ca in momentul de fata, din aproximativ cele peste 1.300 de statii, circa 500 de unitati apartin Petrom, restul de 800 fiind proprietatea companiilor cunoscute. Majoritatea fac parte din Asociatia Petrolistilor Independenti.
Productia interna
Potrivit studiilor efectuate, in prezent rafinariile din Romania functioneaza la o capacitate redusa, urmare a proceselor de restructurare si privatizare, aceasta situandu-se la aproximativ 50% din capacitatea initial proiectata. Efect al acestei situatii, automat si productia de uleiuri industriale a scazut drastic. Raportul atrage atentia asupra faptului ca majoritatea unitatilor lucreaza sub capacitatea proiectata, si asta din cauza lipsei de materii prime si a proceselor de restructurare a economiei.
Calculele au aratat ca, la nivel general, in domeniul productiei de uleiuri industriale, pe poarta rafinariilor au iesit 210.000 de tone pe an. Asta in conditiile in care capacitatea proiectata se situeaza pe undeva in jurul cifrei de 700.000 de tone anual. Pe baza datelor prelucrate a rezultat ca in decursul anului 45% din productia de uleiuri a mers in industrie, 24% in transporturi, doar 18% in agricultura, 3% in constructii si 10% in alte sectaoare.
Situatia dificila in care se afla productia interna a uleiurilor industriale este oglindita pentru fiecare rafinarie in parte de cantitatea produsa. Astfel, SNP Petrom, prin sucursala Arpechim Pitesti, a produs in jur de 170.000 de tone. Restul producatorilor s-au chinuit cu cifre extrem de mici. La categoria -exemplu elocvent-, in acest sens s-ar incadra cu succes Steaua Romana, cu 22.000 de tone, si Vega Ploiesti, cu 36.000 de tone.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
