Programul de restructurare a sectorului minier, inceput in anul 1997, atunci cand in fruntea guvernului se afla Victor Ciorbea, a fost anuntat ca unul de mare succes. Iata ca, la aproape zece ani de atunci, celebra -luminita de la capatul tunelului- nu s-a aratat, iar programul s-a dovedit a fi un adevarat fiasco. Autorii lui ne asigurau ca au folosit -modelele din Franta, Belgia si Olanda-, si promiteau, in mod special confederatiilor sindicale, ca vor fi create noi locuri de munca, productie imbunatatita- prin modernizarea tehnologiei- conditii de munca mai bune, securitate in subteran etc. Insa, cu trecerea anilor, se constata ca mult trimbitatul program de restructurare din minerit se rezuma la acordarea platilor compensatorii pentru cei disponibilizati, la diverse prime sau bonificatii, in functie de productivitate, pentru directorii companiilor, oferite cu generozitate, sub forma unor contracte confidentiale. Mai mult decat atat, nealocarea fondurilor necesare pentru investitii in modernizarea sistemelor de securizare a muncii in subteran a dus la evenimente soldate cu pierderi de vieti omenesti, asa cum s-a intamplat in urma cu trei zile la mina de la Anina.
Unul dintre sectoarele care a inghitit cei mai multi bani de la bugetul de stat, adica din banul public, sub diferite forme, incepand cu ajutoare de stat ,pana la stergeri de datorii, a fost mineritul. Potrivit datelor statistice, numai in perioada 1997-2005, au fost acordate unitatilor miniere ajutoare de stat in valoare de 36.061 miliarde lei vechi, respectiv 1.410 milioane euro. Pe langa acestea, la fiecare sfarsit de an, autoritatile adoptau ordonante si hotarari de guvern, prin care curatau majoritatea societatilor din minerit de datoriile acumulate, in decursul anului, la societatile de utilitati, la bugetul de taxe si impozite, in valoare de zeci de miliarde de lei. Insa, valoarea fondurilor prevazute pentru investitii si retehnologizare au fost mult mai mici in comparatie cu volumul platilor acordate pentru productie si majorarea platilor compensatorii pentru minerii disponibilizati, potrivit lui Ionel Mantog, secretar de stat in cadrul Ministerului Economiei si Comertului (MEC).
Marin Condescu, liderul Centralei Nationale Miniera, ne-a precizat ca desi a fost de acord cu programul de restructurare si a crezut ca va fi unul benefic pentru economie, constata ca in acesti ani tot procesul de eficientizare a mineritului s-a facut dupa ureche, neexistand o strategie clara in acest domeniu. -Toti reprezentantii guvernelor aflati la putere in decursul aniilor si-au luat angajamentul sa creeze un cadru legislativ optim pentru restructurarea mineritului, insa totul s-a facut pe dos-, ne-a spus Condescu. Potrivit acestuia reducerea subventiei in fiecare an trebuia sa se regaseasca in utilaje mai moderne, imbunatatirea conditiilor de munca, crearea de noi locuri de munca, dar acest lucru nu a fost facut. -Nu s-au creat alternative pentru salariatii disponibilizati, fondurile n-au ajuns in zonele unde era nevoie de ele, iar conditiile de munca in subteran sunt la nivelul cel mai scazut-, a mai adaugat liderul minerilor.
Prime babane pentru directori
De-a lungul timpului, ceea ce s-a facut prin programul de restructruare se poate rezuma doar la majorarea platiilor compensatorii si prime acordate directoriilor de companii. Cine se face vinovat de acestea? Este una din intrebarile la care ar trebui sa dea raspuns atat autoritat, cat si liderii de sindicat care au negociat solicitarile minerilor cu reprezentantii guvernului. Un exemplu in acest sens consta in rezultatul negocierilor purtate in luna noiembrie anul trecut, atunci cand sub amenintarile minerilor cu venirea in Bucuresti, autoritatile si liderii de sindicat au batut palma pe majorarea platilor compensatorii cu 27%, lasand la o parte, imbunatatirea conditiilor de munca, cu toate ca era una dintre revendicari.
O alta cauza este acordarea de stimulente financiare pentru managerii societatilor din minerit in functie de productia obtinuta. Cazul de la Anina a scos la iveala prima de 300 de milioane de lei obtinuta de directorul societatii, Nicolae Calamariu, anul trecut. Insa, acesta nu este singurul caz de acest gen. Potrivit unor surse din cadrul MEC, in perioada 2000-2005, majoritatea persoanelor cu functii inalte de conducere la societatile miniere au beneficiat de anumite stimulente printre care si prime de la cateva zeci de milioane de lei vechi pana la cateva sute de milioane. -In guvernarea pesedita se practicau astfel de metode, prin care directorii generali incasau la sfarsitul anului prime in functie de productie-, ne-au declarat sursele citate.
Referitor la crearea de noi locuri de munca, Ionel Mantog ne-a precizat ca prin programele desfasurate de institutie numai 2.750 au putut fi create. Explicatia data de reprezentantul MEC este ca -ANDIPRZM a folosit cei 27 milioane de dolari alocate dupa 1999 in sute de localitati. Nimeni nu s-a ales cu mai mult de 10.000 de dolari, o suma cu care, evident, nu se poate face mare lucru. De aceea dorim sa schimbam modalitatea de ajutorare a comunitatilor locale, chiar daca asta inseamna sa ne concentram doar pe cateva zone cu probleme mai mari-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
