Romanilor nu le plac telefoanele mobile?

Pentru multi dintre noi, sa ceri numarul de mobil al unei persoane a devenit, in ultimii ani, ceva banal. Daca de cateva ori pe an intalnim o persoana care ne spune timid ca nu are asa ceva in dotare, o privim cu compatimire si cu mirare. Daca acum sapte-opt ani credeam ca e musai ca telefonul mobil sa presupuna existenta unui automobil si priveam ciudat cand auzeam sunetul unui telefon in mijloacele de transport in comun, acum nu ni se pare extraordinar cand vedem un copil care nu de mult a terminat gradinita cu mobilul la gat. Azi, in Romania chiar si maturatorii vorbesc pe strada la telefon, uneori terminalele fiind chiar de ultima generatie. Cu ani in urma puteam sa etichetam ca fiind -snoaba- o persoana care ne spunea ca vrea sa-si achizitioneze un astfel de echipament. Azi, multi dintre noi avem doua sau chiar trei mobile in dotare pentru a comunica mai ieftin si pe Orange, si pe Connex, si pe Zapp. Multi ne-am schimbat de cinci-sase sau chiar de 10 ori mobilele ca sa fim in pas cu ultimele tehnologii. Si, incepand cu aceasta vara, vom pune deoparte telefoanele pe care le avem acum, pentru ca vom avea telefonie de generatia a treia si va trebui neaparat sa ne dotam cu aparate compatibile, pe care vom urmari filme si vom prinde posturi tv. Dar, se pare ca realitatea nu arata deloc asa. Din statistici rezulta ca, de fapt, nu suntem chiar atat de tehnologizati. Din rapoartele Uniunii Europene reiese ca suntem cu mult in urma tarilor UE din acest punct de vedere. In cele mai multe din aceste tari, exista intre 80 si 90 de terminale mobile la fiecare 100 de locuitori. Mai mult, in Luxemburg, se pare ca la 100 de oameni sunt 122 de telefoane, pe cand noi avem… 38. Ce ne facem? Oare trebuie sa ne aliniem Uniunii Europene si la capitolul -numar de telefoane mobile la suta de locuitori-? Poate ca nu comunicam atat de mult pe cat ar trebui.

Se pare ca in Romania nu exista destule telefoane din cauza taranilor si a pensionarilor, pentru ca in orase suntem asurziti de sunetele polifonice ale mobilelor. Sau sa fie vinovati… saracii? Motivele acestor categorii de romani sunt multiple. Taranii spun ca nu au nevoie sa comunice pe telefonul mobil, pentru ca ei nu sunt ca -domnii- de la oras, nu au probleme importante de rezolvat. Pensionarii se -dezvinovatesc- spunand ca ei stau toata ziua in casa, asa ca le este de ajuns telefonul fix, iar saracii argumenteaza prin faptul ca, pur si simplu, nu au bani.

Dar oare cehii, grecii sau slovenii nu au si ei tarani, pensionari sau saraci? Se pare ca nu, pentru ca in Cehia exista 99 de mobile la 100 de locuitori, in Grecia 90, iar in Slovenia 92 de telefoane.

Dar, dupa cum arata statisticile, romanilor nu le place sa vorbeasca nici la telefonul fix. In acest caz, -de vina- sunt dambovitenii, oltenii si romanii din Teleorman. In aceste judete, la 100 de persoane abia daca exista noua sau 10 linii de telefonie fixa. Daca am presupune ca patru persoane impart aceeasi linie telefonica, tot ar ramane mai mult de 60 de oameni care nu au telefon in locuinta. Si din acest punct de vedere, locuitorii din marile orase stau mai bine. Astfel, in Bucuresti, la 100 de locuitori exista 51 de linii.

Concluzia ar fi ca, din diverse motive, romanilor nu le place sa comunice. Dar poate ca adevaratul motiv pentru care suntem cu mult in urma UE este faptul ca in tarile membre salariul minim pe economie este ceva mai mare de 88 de euro pe luna. In acest moment, multi dintre romani atat castiga. In aceste conditii, ne este cam greu sa ne imaginam ca, in viitorul apropiat, vom avea mai mult de un terminal mobil pe cap de locuitor sau ca fiecare gospodarie va fi dotata cu telefon fix. Mobilul sau fixul nu presupun doar banii platiti pentru achizitionarea aparatului. Mai trebuie pusi bani deoparte pentru plata abonamentului si a minutelor vorbite. Iar in familiile in care exista mai multe telefoane se pun deoparte cateva milioane pe luna pentru facturi. Cam tot cat un salariu minim pe economie…