Ministerul Agriculturii şi cel al Finanţelor Publice şi-au dat mâna şi au reuşit să impună o serie de măsuri care vor duce la dispariţia unei alte activităţi cu tradiţie în România, respectiv cultura tutunului. MAPDR ignoră avertismentele cultivatorilor şi menţine subvenţia la un nivel insuficient, astfel că ne putem aştepta ca majoritatea cultivatorilor să se orienteze spre alte sectoare agricole. România riscă în acest context să piardă atât finanţarea acordată din fonduri europene, cât şi cota alocată. Atunci vom putea importa din statele care sprijină cultura tutunului, cum sunt Spania, Italia sau Grecia. Însă, dispariţia cultivatorilor români va angrena schimbări şi la nivel macroeconomic.
În plus, cererea pentru tutun nu este acoperită de oferta internă, iar acest produs a contribuit la creşterea deficitului de comerţ extern la peste o mie de milioane de euro în primele 11 luni ale anului 2006.
Ministrul Vlădescu nu a vrut să ia în seamă, când a impus preţul minim pentru cea mai vândută categorie de ţigări, nici Consiliul Concurenţei, care a catalogat măsura ca anticoncurenţială, şi nici opinia lui Jonathan Scheelee. Oficialul european declara la momentul respectiv că prevederile Codului fiscal contravin politicilor economice comunitare. Măsura afectează doar micii producători, căci, prin creşterea preţului, fumătorii de -Carpaţi- se vor orienta fie spre piaţa neagră, fie spre oferta marilor producători care îşi permit să ajusteze preţurile treptat. Intrările ilegale de ţigarete s-au dublat în 2006, ceea ce a condus la scăderea vânzărilor societăţilor care au în portofoliu mai multe mărci ieftine.
Ministerul Agriculturii refuză să mărească subvenţiile acordate acestui sector agroalimentar, astfel că cei mai mulţi cultivatori de tutun vor dispărea de pe piaţă. Motivul este simplu: tutunul romanesc va fi mai scump decat cel importat, în condiţiile în care taxele vamale pentru schimburile comerciale cu statele membre ale Uniunii au dispărut. Procesatorii de ţigarete vor fi tentaţi să importe din ţări ca Spania, Italia sau Grecia, care produc ieftin.
Reprezentanţii Societăţii Naţionale a Tutunului (SNTR) au solicitat Ministerului Agriculturii, Apelor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) să mărească subvenţia acordată cultivatorilor de tutun pană la un nivel care să asigure un grad de profitabilitate necesar înfiinţării de noi culturi. Însă subvenţiile la tutun pentru 2007 sunt în faza de proiect de hotărare de guvern, astfel că fermierii nu pot încheia contracte cu furnizorii de seminţe sau cu fabricile de ţigarete.
Investiţie neprofitabilă
Suma necesară pentru România privind subvenţia ce trebuie acordată de către stat producătorilor de tutun trebuie să fie între 1,55-2,24 euro/kg, potrivit reprezentanţilor Consiliului pe produs. Statul acordă producătorilor şi un sprijin de 972 de lei pe hectar.
În anul 2006, sprijinul financiar brut acordat de statul roman cultivatorilor de tutun a fost de 2.500 mii de lei, ceea ce reprezintă circa 1.000 de lei pe hectar. Înfiinţarea culturii, lucrările agricole, tratamentele chimice totalizează 2.700 de lei. În cazul unei producţii de două tone pe hectar rezultă o cheltuială de 1,35 de lei pe kilogramul de tutun uscat. Suprafaţa de tutun cultivată în 2006 a fost de 1.357 de hectare, de pe care s-au recoltat 1594 tone de tutun, ceea ce reprezintă o producţie medie de 1.754 kilograme pe hectar.
Avertizări
Dacă MAPDR nu va da curs solicitărilor producătorilor de a mări cuantumul subvenţiilor pană la un nivel comparabil cu cel din celelalte state membre ale UE, majoritatea cultivatorilor s-ar putea orienta către alte sectoare agricole. ,,Toţi partenerii noştri ne întreabă care va fi cuantumul subvenţiei. Oamenii trebuie să îşi facă nişte calcule. Dacă nu se măreşte subvenţia, vor dispărea cultivatorii de tutun-, avertizează Antonello Celestini, preşedintele Galaxy Tobacco.
Poziţia lui Celestini este susţinută şi de Stelian Săndulescu, membru în Consiliul pe produs. ,,Neacordarea subvenţiei de către stat va duce la dispariţia acestei culturi. Totodată, se vor pierde subvenţia acordată de Comunitatea Europeană, precum şi cota de ţară-, ne-a declarat Stelian Săndulescu.
Unde-i lege, e tocmeală!
Legislaţia romanească cu privire la comercializarea tutunului îi defavorizează pe micii producători, în raport cu principalii jucători din industrie la nivel mondial. Nivelul maxim al preţului de vânzare cu amănuntul stabilit de producătorul sau importatorul de ţigări este de 91% din preţul maxim de vânzare al celei mai bine vândute categorii. Astfel, cea mai ieftină ţigară comercializată în Romania nu poate avea un preţ mai mic de 3,15 lei pe pachet, chiar dacă investiţiile producătorului pot fi recuperate cu profit la un preţ de vanzare mai mic. Consumatorii cu venituri mai mici se orientează către ţigaretele de contrabandă, care pot fi cumpărate mult mai ieftin, sau spre mărcile companiilor multinaţionale, care îşi permit să ofere preţuri similare pentru produse din segmentele medium şi premium. ,,S-a înregistrat un fenomen specific romanesc: contrabanda cu mărci ieftine s-a dublat, pentru că în Ucraina, Republica Moldova, Serbia aceste ţigarete sunt de trei ori mai ieftine-, a explicat Gila Lazăr, directorul Corporate Affairs al JTI Romania. Acciza minimă a urcat preţurile mărcilor din segmentul low cu aproape 7 lei, în timp ce pe segmentele medium şi premium scumpirea a fost de doar 3 lei. Iar dacă micii producători au fost nevoiţi să ridice preţurile, marii jucători şi-au permis ajustarea treptată a tarifelor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
