Vanzatorii si cumparatorii de risc isi fac loc cu greu pe piata romaneasca

Riscurile privind rata fluctuanta a dobanzii, oscilatia preturilor si a ratelor de schimb valutar pot fi acoperite prin intermediul instrumentelor financiare derivate tranzactionate pe piata bursiera. In cadrul seminarului -Introducere in managementul riscului-, organizat zilele acestea de Bursa Romana de Marfuri (BRM), sunt abordate o serie de aspecte referitoare la intregul proces de management al riscului, accentul fiind pus pe riscurile financiare (valutar, de pret, de credit, de lichiditate, riscul legislativ sau operational).

Oscilatia pretului, acoperita prin instrumentele financiare derivate

Daca inainte de 1989 riscul de piata nu exista, pretul fiind fix pentru o anumita perioada de timp, iar raportul dintre cerere si oferta era reglementat de stat, in economia de piata preturile sunt mereu in schimbare. Acest risc poate fi acoperit prin tranzactionarea instrumentelor financiare derivate, in cadrul contractelor de tip -forward-, -futures-, -options- sau -swap-. In cazul transferului -riscului de piata-, instrumentele financiare derivate opereaza cu evolutia viitoare a pretului rezultat din tranzactionarea pe piata a cererii si ofertei. Contractul -forward- permite asumarea unui angajament privind o cumparare viitoare pentru un anumit activ (ex: euro), investitorul avand posibilitatea sa ajusteze termenii contractului (activul, cantitatea acestuia, data de decontare, garantiile si pretul). Procedura prin care se incheie o astfel de tranzactie este negocierea. In cazul contractului -futures-, numai pretul este negociabil, restul conditiilor fiind prestabilite contractual. Prin norma nr. 10 a BNR din 2002 sunt definite instrumentele financiare derivate care pot fi tranzactionate de banci in relatia cu clientii.

Cum poti scapa de fluctuatia ratei dobanzii?

Printr-un contract de tip -swap-, titularul de credit transfera riscul fluctuatiei ratei dobanzii unei alte banci. De exemplu, in cazul contractarii unui imprumut, titularul castiga prin scaderea ratei dobanzii. Riscul de crestere a ratei dobanzii poate fi acoperit insa printr-un contract -Forward Rate Agreements- (FRA), similar celui -forward-, dar in care operatiunile de cumparare/vanzare se realizeaza in functie de indicele ratei dobanzii de referinta, indicatorii folositi fiind LIBOR (dolar), EURIBOR (euro), respectiv BUBID/BUBOR (leu). De exemplu, daca am contractat un credit cu dobanda fluctuanta si doresc, in functie de conditiile pietei la un moment dat, o dobanda fixa, am posibilitatea de a incheia un contract -swap- cu o alta banca, prin care aceasta se obliga sa achite in locul meu dobanda fluctuanta primului creditor.

Prima de asigurare ii scapa pe investitori de griji

Revenind la problema oscilatiei preturilor, investitorii pot transfera acest risc platind o prima de asigurare. In cadrul contractelor de tip -options-, banca isi asuma obligatia de a vinde un activ (ex: euro) la pretul ales de investitor (optiunea CALL), respectiv de a cumpara (operatiunea PUT). O operatiune de cumparare de valuta, in termenii unui contract CALL, se va desfasura la pretul ales de investitor, fara garantii, cu drept de cumparare, fara restrictie de ordin temporal si fara obligatia de a cumpara. Optiunea de tip PUT ofera investitorului dreptul de a vinde. Consiliul Director al unei companii, care decide politica firmei privind gestiunea riscului, aproba lista cu instrumentele financiare derivate pe care le poate folosi managerul de risc. Mandatul acestuia poate fi discretionar sau limitat (de exemplu, doar o parte de 10% din investitie poate fi folosita pentru achizitionarea de instrumente financiare derivate). Pe piata fortei de munca apare, asadar, o noua profesie: managerul de risc, cel care stie sa tranzactioneze riscurile si sa obtina castiguri din aceasta operatiune.

O istorie de peste sase secole

In secolele XV-XVI, negustorii care duceau anual mirodenii in Orient isi puneau problema daca preturile acestor produse vor scadea in anul urmator, astfel ca incheiau contracte de vanzare-cumparare stabilind viitoarele preturi inca din anul anterior. In secolul XXI, acest tip de contracte (-futures- si -options-) au ajuns la un stadiu de dezvoltare atat de inaintat, incat se fac tranzactii inclusiv cu riscurile implicate de nerespectarea unor termeni contractuali ori de interventia unor elemente-surpriza. Acestea sunt instrumentele derivate (prescurtat ID), prin care se pot derula tranzactii cu datorii, riscuri sau imprumuturi la fel de bine ca si cu aluminiu, cupru sau metale pretioase. Spre exemplu, in Anglia brokerii au ajuns sa tranzactioneze riscul de vreme nefavorabila care afecteaza productia de energie si gaze. (Dan Straut)

Acceptiuni, potrivit normei nr. 10 a BNR din 1 iulie 2002:

– valoarea instrumentelor financiare derivate depinde de evolutia elementelor de suport: rata dobanzii si cursul de schimb (fiind excluse elementele precum indicii bursieri, valoarea actiunilor si obligatiilor);

– swap pe rata dobanzii – contract prin care partile accepta sa schimbe, la momente viitoare in timp, fluxuri de dobanda stabilite pe baza unei sume notionale (principiul pe baza caruia se calculeaza dobanzile);

– contract -futures- – se tranzactioneaza pe piata organizata si prin care se cumpara/vinde, la o data viitoare, o suma in devize/activ financiar la un curs de schimb/pret stabilit in momentul incheierii contractului;

– contract -forward rate agreements- (FRA) – contract prin care doua parti convin asupra ratei dobanzii ce urmeaza sa fie platita in viitor pentru o suma notionala (principal) si pentru o perioada determinata.