Săptămâna trecută treceam în revistă unele dintre FANTASTICELE DERAPAJE DIN LUMEA MANUALELOR ȘCOLARE, în urma mesajelor primite de la părinți disperați care nemulțumiți de cărțile și caietele de pe care trebuie să învețe micuții lor, ne-au semnalat greșelile și aberațiile prezente în acestea.
După cum spunea directorul Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu ”nu se poate face democrație cu analfabeți, în general, și analfabeți politici, în special”, citat remarcabil lansat în plin scandal al licitației pentru manuale digitale.
El se referea la manualele care câștigaseră licitația la acea dată, premiza fiind că cele care pierduseră (ale editurii domniei sale, mai precis) erau mult mai bune. După multe scandaluri care au avut ca rezultat întârzierea apariției manualelor, au devenit publice și realizările editurilor al căror prim motiv de contestație a fost că prețul câștigătorilor era prea mic. De exemplu Federatia Editorilor din România (FER) contesta că prețul pentru care au fost atribuite contractele este mult sub limită, undeva cu 40% mai mic
Se înțelege de aici că prețurile perdanților erau cu mult mai mari. Cum poate acest lucru să devină într-o licitație publică, un titlu de glorie. E prima oară când se întâmplă așa ceva. Cum ar fi arătat o contestație la autostrăzi pe motiv că ceilalți le fac prea ieftin și că ar trebui să câștige ofertantul cu prețul cel mai mare?
Dincolo de paradoxul prețului mai mic din banul public care a fost pedepsit cum se cuvine, conținutul unor manuale, fie că sunt de la editurile puse pe contestații, fie că erau câștigătoare, se încadrează perfect în definiția dată de Liiceanu: ”nu se poate face democrație cu analfabeți”.
Iată câteva exemple. Abecedarul Ascendia, Volumul 1, la pagina 35, ne face o demonstrație de ilogism care ar putea trezi zâmbetul, dacă nu ar fi vorba despre un surâs amar: “Anca ia un canar? – Nu, ea ia un cuc”. Cât de stupide pot fi aceste propoziții.
În alt manual apare chiar propoziția: „Elena ia un lup”. Cum o poate vizualiza un copil pe Elena luând un lup. Nu era mai bună propoziția: „Elena ia un leu?” că deja vor fi fost învățate și l, și e, și u.
O altă realizare este Abecedarul Intuitext, Volumul 1, pag. 50, a cărui modalitate de a se referi la un băiat l-ar face pe oricine să intre în pământ de rușine: „Pică are un cap mic. Nasul lui e mare. Pică nu are carie”.
Tot din acest manual aflăm că “O fetiţă este aproape strivită de o maşină”, “un copil mai sparge un geam”, mai precis că “Angela sparge geamul”. Probabil autorii manualului au avut o înțelegere cu niște geamgii și au hotărât să-i învețe pe copii să spargă geamuri ca să mai dea de muncă acestei categorii socio-profesionale destul de marginalizate după apariția termopanelor.
O altă situație hilară apare la aceeași editură în Manualul de Matematică și Educația Mediului pentru clasa a II-a, paginile 30-31, unde, la vocabular, avem două definiții halucinante: ”DEAL – o ridicatură a scoarței Pământului, mai mică decât muntele” și ”MUNTE – ridicătură a scoarței Pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă”. Pe această logică, putem defini albul ca ceea ce nu e negru, iar negrul ca ceea ce nu e alb ș.a.m.d.
Precizăm că unele din aceste derapaje grave, de ”analfabeți”, cum ar spune Liiceanu, provin chiar dintr-o scrisoare deschisă alcătuită de un grup de învățători care s-au speriat când au văzut pe ce manuale trebuie să predea în școli.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
