23 de ani de la masacrul din piața Tienanmen

În urmă cu exact 15 ani, piața Tien an Men din Beijing era scena unui masacru care a îngrozit opinia publică internațională.
Autoritățile chineze au deschis atunci focul asupra civililor care demonstrau în piață pentru democrație și respectarea drepturilor omului în China. Scopuri dealtfel rămase în continuare de atins. Evenimentele care au avut loc în urmă cu 23 de ani au fost comemorate în China, în ciuda intervențiilor în forță ale autorităților.
Poliția chineză a brutalizat și a arestat duminică militanții care comemorau în sudul țării 23 de ani de la manifestațiile prodemocratice din piața Tiananmen din inima Beijingului, conform militanților pentru Drepturile Omului, relatează AFP.
Conform acestor militanți, poliția a brutalizat și a arestat apărători ai Drepturilor Omului în provincia Fujian (sud-est).
De asemenea, aproximativ 30 de militanți au fost arestați la Beijing înainte de a fi trimiși înapoi în provincia lor, au adăugat aceștia.
"Aproximativ 20 de militanți au fost arestați și loviți de poliție în această dimineață în piața 1 Mai", a declarat pentru AFP Shi Liping, soția militantului Lin Bingxing, prin telefon de la Fuzhou, capitala provinciei Fujian.
"Poliția le-a spus că îi vor «bate până la moarte». Au luat cu ei aproximativ opt persoane, printre care și soțul meu. Mă tem că va fi bătut puternic", a adăugat aceasta.
Contactată de AFP, poliția din Fuzhou a dezmințit arestarea persoanelor.
La Beijing, poliția a arestat sâmbătă cel puțin 30 de activiști din provincia Zhejiang (est) într-o gară feroviară înainte de a îi trimite cu un autobuz în orașul lor de origine, Wuxi.
"Poliția ne-a spus că este din cauza datei de 4 iunie și că în timpul acestei perioade cam sensibile, aceștia trebuie să înlăture elementele instabile", a declarat pentru AFP din autobuz unul dintre militanți, Xie Qiming.
"Nimeni nu a fost bătut însă procedurile legale nu au fost respectate. Ne-au obligat să ne urcăm în autobuz și ne-au trimis acasă."
Orice mențiune a acestor mișcări de protest este interzisă în presă oficială.

Protest în negru

Site-ul de Internet dizident www.molihua.org care activează din străinătate a făcut apel la simpatizanți să se îmbrace în negru și "să se plimbe" în spațiile publice din orașele chineze la 3 și 4 iunie.
Conform martorilor și a siteurilor de microblogging, mii de persoane "s-au plimbat" în ultimele zile pe artera principală a orașului Wangsheng. în districtul Chongqing (centru-vest) pentru a protesta față de autoritățile locale, în timp ce mai multe fabrici au intrat în grevă.
Poliția din Wangsheng a refuzat să confirme pentru AFP veridicitatea pozelor postate pe site-urile de microblogging care arată peste 10.000 de persoane mărșăluind vineri seară.
Poliția a întărit securitatea în jurul locuințelor mai multor personalități care critică politica statului și ale unor militanți pentru Drepturile Omului la Beijing, a declarat dizidentul Hu Jia pe contul său de microblog.
"Se împlinesc trei decenii de când China a început o eră de «reformă și de deschidere» însă guvernul nu a arătat decât foarte puțin interes când vine vorba de reformă și deschidere față de manifestațiile și de baia de sânge din 1989", a declarat Sophie Richardson, responsabil pentru China din cadrul ONG-ului Human Rights Watch.

Necunoscutul și tancurile

In ciuda faptului ca oficialii Chinei vor sa uite de aceste evenimente, fotografia barbatului anonim care sta in fata tancurilor a facut ca toata lumea sa vorbeasca despre tragediile provocate de lupta pentru democratie in China. Aceasta imagine a fost realizata la numai o zi dupa masacrul care a avut loc in Piata Tien an Men. Chiar daca barbatul din imagine a fost dat la o parte de armata chineza, fotograful care a captat acest moment a devenit sinonim cu activismul politic si rezistenta in lumea moderna. De asemenea, multi alti artisti si-au riscat vietile filmând  si fotografiind astfel de scene, pentru ca lumea intreaga sa afle ce se petrece.
 Acest moment este el insusi o pagina si o lectie de istorie. Din nefericire, dupa 20 de ani, in ciuda eforturilor presei internationale, inca nu se cunoaste identitatea barbatului sau destinul pe care viata sa l-a capatat din acel moment. ?óÔé¼?¿?óÔé¼?¿Istoria unui masacru
?óÔé¼?¿Masacrul din iunie 1989 în Piața Tiananmen este apogeul unei fustrări sociale cauzață de decepțiile și eșecurile din economie și politică. Reformele lui Deng (1979-1989) nu au reușit să dinamizeze China, depresia economică lovind țara la mijlocul anilor ă80.
Promisiunile de reformare făcut de PCC sub conducerea lui Deng Xiaoping nu au fost respectate. Foarte mulți studenți erau îngrijorați datorită faptului că după finalizarea studiilor nu puteau opera în câmpul forței de muncă conform pregătirii lor profesionale. Erau mai mulți absolvenți de facultăți decât cererea pieții. Cei mai mulți absolvenți erau redirecționați în alte domenii, prioritari pentru posturi fiind absolvenții de facultăți proveniți din familii ce activau în structuri de conducere ale Partidul Comunist Chinez (PCC). Studenții au fost animați de moartea suspectă a fostului secretar general al PCC, Hu Yaobang (15 aprilie 1989), înlocuit cu Zhao Ziyang. Hu Yaobang nu era recunoscut ca un reformator în interiorul PCC, dar moartea acestuia a reușit să atragă tinerii în agora chinezească deoarece acesta susținuse protestele studenților în 1987. Chiar dacă ulterior a fost silit să-și facă autocritica fiind tratat nemilos de guvern acesta a fost transformat de studenți într-un simbol al rezistenței în fața acelui guvern anchilozat în practici învechite.
Refuzul premierului Li Peng de a lua petiția reprezentanților studenților la ceremonia de înmormântare a lui Hu Yaobang din piața Tiananmen a determinat participanții să afirme că prin astfel de refuzuri guvernului și PCC se distanțează de popor.
O serie de greve și boicoturi ale orelor de curs au determinat autoritățile să reflecte mai atent la ce se întâmpla în Beijing. Ziarul Poporului, oficiosul PCC chiar cerea zdrobirea manifestanților de către autorități.
În loc să descurajeze elanul studenților, anunțul oficiosului a trezit din letargie studenți de la peste 40 de universități din China alăturându-se colegilor lor din piața Tiananmen. Aceștia au reușit să călătorească până la Beijing prin complicitatea unor lucrători din transporturi (și aceștia dorind o serie de reforme). Declarația autorităților privind ce a scris Ziarul Poporului în care se spunea că era exagerată afirmația privind zdrobirea studenților era deja târzie. Numeroși scriitori, artiști și cetățeni ai orașului s-au alăturat protestelor studențești.
Protestatarii au speculat excelentul moment extern prin care trecea China: vizita liderului rus Mihail Gorbaciov dar și prezența a numeroși reporteri și cameramani occidentali ce nu mai considerau vizita lui Gorbaciov o prioritate ci protestele din Tiananmen. Vizita lui Gorbaciov era importantă deoarece era prima vizită, a unui președinte sovietic după răcirea relațiilor chino-sovietice.
Autoritățile erau astfel legate la mânie neputând să intervină în forță până când vizita lui Gorbaciov nu se încheia iar ziariștii occidentali erau mutați departe de viitorul „teatru de operațiuni” din piața Tiananmen.
La 16 mai 1989, după ce Gorbaciov părăsise China, Zhao Ziyang s-a dus în piață și le-a cerut protestatarilor să renunțe la manifestări. Profund afectat, acesta le-a promis că va rezolva cererile lor. În aceeași seara acesta a fost dizolvat, Li Peng și Deng Xiaoping luând frâiele viitoarei represiuni. Odată aflată vestea că guvernul comasează armata în oraș, și mai mulți cetățeni au luat calea pieței pentru a apăra protestul studenților. Trupele au fost primite energic, populația împiedicându-i să pună în practică legea marțială, ordonată de guvern.
În aceste condiții, au fost trimise trupe speciale conduse de comandanți numiți personal de președintele Yang Shangkun și de Deng Xiaoping. La 2 iunie 1989, 350.000 de soldați din armata chineză înconjurau piața Tiananmen. Tancurile și blindatele nu au lipsit în această operațiune în care civilii erau neînarmați. Noaptea dintre 3-4 iunie s-a soldat cu un adevărat masacru în rândul civililor. Numărul victimelor și a răniților nu a fost făcut public de autorități dar observatori ai evenimentelor afirmă că circa 3000 de protestatari au fost uciși.

Mihaela Dobrescu