După 42 de ani de prezenţă pe scena politicii interne şi internaţionale şi după 12 ani petrecuţi la Palatul Elysee, preşedintele Jacques Chirac, o personalitate cu adevărat complexă, urma să-şi anunţe aseară retragerea. Cel care a încercat să transforme Franţa într-o voce independentă în faţa SUA nu va mai candida pentru propria-i succesiune. După cum declara el însuşi într-un interviu televizat, -există viaţă şi dincolo de politică-. De-a lungul celor două mandate ale sale, Chirac a ştiut să apere ferm interesele Franţei în interiorul Uniunii Europei. În schimb, el nu a reuşit să imprime un nou impuls construcţiei europene. De la denunţarea -partidului din străinătate- în euroscepticul -apel de la Cochin-, din 1978, la eşeful referendumului european din 2005, trecând prin acordarea unui sprijin decisiv pentru Tratatul de la Maastricht, din 1992, traseul european al lui Chirac a fost plin de suişuri şi coborâşuri. Acum, odată cu renunţarea la prerogativele prezidenţiale, el riscă să revină în atenţia justiţiei. De altfel, începând din anii *90, numele liderului de la Paris a fost menţionat cu rgularitate în dosare judiciare şi, dacă până acum şeful statutui s-a aflat sub protecţia imunităţii conferintă de funcţie, după încheierea mandatului, instanţa franceză ar putea decide reînceperea cercetărilor. Cazurile în care Chirac este implicat se referă la perioada când acesta era primar al Parisului (1977-1995) şi lider al fostei formaţiuni RPR, înainte de a ajunge la Elysee.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
