Criza din Orientul Mijlociu pare sa fi ajuns din nou intr-un punct mort. Declaratiile facute in ultimele zile de o parte si de alta anuleaza toate eforturile depuse pana in prezent pentru reluarea negocierilor. Este greu de crezut ca declaratiile liderului Autoritatii Palestiniene, Yasser Arafat, ar mai putea schimba situatia. Recunoasterea unor greseli pe care le-ar fi facut si exprimarea dorintei de a instaura pacea in zona nu-i mai conving probabil decat pe numerosii sai adepti internationali, care – infruntand conditiile de razboi – au ajuns pana in resedinta sa din Ramallah, unde era blocat inca de la sfarsitul anului trecut.
Arafat nu mai are credibilitate. Israelul refuza sa negocieze cu el pacea. Liderul palestinienilor duce o politica dubla; au spus-o oficialii israelieni si incep sa observe acest lucru si comentatorii straini. Cand vorbeste in limba engleza, doreste pacea, iar cand se adreseaza in araba incita la lupta.
De altfel, originea situatiei ireductibile in care s-a ajuns in criza israeliano-palestinina trebuie cautata si in discursurile radicale promovate de o parte si de alta a baricadei. Poate doar conferintele internationale sunt locul in care cele doua combatante din Orientul Mijlociu ar putea fi determinate sa se exprime echilibrat.
Desigur, discursurile radicale sunt, de cele mai multe ori, rostite sub influenta unor evenimente violente. Dupa atentate sinucigase in care mor zeci de civili, oficialii israelieni promit razbunare si aplicarea principiului -ochi pentru ochi si dinte pentru dinte-. Dupa noi incursiuni in orasele palestiniene si lichidarea unor asa-zisi teroristi, Autoritatea Palestiniana se intreaba – in discursuri la fel de radicale ca si cele promovate de israelieni – unde este dreptatea si cheama poporul sa si-o gaseasca singur. Nu o data s-a intamplat ca Arafat sa cheme palestinienii la lupta pentru a ocupa Ierusalimul, orasul pe care-l revendica drept capitala unui viitor stat palestinian.
In plus, declaratiile ce vin dinspre Autoritatea Palestiniana sunt contradictorii. O explicatie a acestui fapt poate fi ca liderii palestinieni nu se mai inteleg intre ei. Nu ar fi o noutate. Lista cu numele posibililor urmasi ai lui Arafat circula de mult timp; si nu doar in inaltele cercuri ale puterii internationale. Toata lumea care urmareste evnimentele din zona stie ca declaratiile lui Saeb Erakat, de exemplu, cantaresc mult mai mult (in ochii israelienilor) decat cele ale lui Arafat insusi.
In ultimul sau discurs din Knesset, premierul Ariel Sharon a vorbit din nou despre regimul terorist al palestinienilor. In replica, Erakat a acuzat Israelul de crime de razboi si de faptul ca incearca intodeauna sa caute motive pentru a mai amana negocierile de pace. Dupa logica israeliana, a spus Erakat, cine doreste pacea trebuie sa accepte conditiile puse de ei. -Noi nu suntem de acord sa le acceptam-, a declarat Erakat.
Sharon continua sa laude incursiunile in teritoriile palestiniene si subliniaza ca ele vor fi reluate ori de cate ori va fi nevoie. In pofida faptului ca i s-a cerut sa se exprime in discursul sau din Knesset in legatura cu atitudinea Likud privind respingerea crearii unui stat palestinian, Sharon a evitat subiectul, rostind, totusi, un discurs radical, extrem de hotarat sa duca mai departe genul de politica si decizii care l-au consacrat. Comentatorii vorbesc deja despre faptul ca, pe langa liderul likud, Benyamin Netanyahu, Sharon se transforma intr-un politician moderat, cu optiuni relativ pacifiste.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
