Clasa politica din fostul lagar sovietic, in criza profunda

Cehia si Polonia sunt doar doua exemple, de fapt cele mai recente exemple. In timp ce premierul polonez, Marek Belka (foto stanga), nu mai stie cum sa scape de guvernul sau, seful cabinetului de la Praga, Stanislav Gross (foto dreapta), face eforturi disperate pentru a ramane la putere, chiar daca putini mai sunt cei care cred in moralitatea sa. Sa fie simple coincidente? Pentru publicatia budapestana -Nepszabadsag-, toate acestea, departe de a fi niste cazuri izolate, adauga tuse ingrijoratoare la portretul elitei politice central si est-europene, aflata in plina criza la 15 ani de la trecerea la democratie si economia de piata.

Nu e nevoie de prea multe cautari si nici de privirea iscoditoare a unui expert pentru a pune cap la cap evenimentele si pentru a trage o concluzie. Exemplele sunt la indemana: partidul de guvernare de la Varsovia are doar sapte procente in sondaje, premierul ceh nu mai stie cum sa iasa basma curata din scandalul de coruptie legat de achitionarea luxosului sau apartament, coalitia slovaca se dezintegreaza, iar primul-ministru ungar, Peter Medgyessy, a fost nevoit sa demisioneze din cauza ca partenerii de guvernare ai socialistilor, liberalii, nu il mai agreau. Apoi: frecusurile din cabinetul estonian, dar si din cel roman, si odiseea guvernului bulgar care a reusit cu chiu cu vai sa scape si de a sasea motiune de cenzura depusa impotriva sa. Parca ar fi un joc. Prabusirea unui castel de nisip antreneaza prin influente inexplicabile daramarea altuia. Deocamdata nu se stie care ar fi motivul pentru care esecurile guvernelor din aceasta regiune se inlantuie precum intr-un joc de domino. Ceea ce se stie cu siguranta insa, observa editorialistul cotidianului ungar, este ca la 15 ani dupa trecerea la democratie, clasa politica central si est-europeana se afla in impas.

Cu sacrificii

Desigur, daca privim din perspectiva istorica, saltul pe care l-au facut statele din aceasta regiune este unul mai mult decat remarcabil. Doar au trecut de la socialism la integrarea in Uniunea Europeana fara prea multe menajamente. Iar pentru cei care nu au ajuns la sapa de lemn sau care nu au esuat intr-un somaj lipsit de perspectiva, aceasta tranzitie a meritat, constata editorialistul Fuzes Oszkar. Reformele au fost in mare parte realizate de catre guverne, fie ca acestea au fost de stanga, fie de dreapta. Insa aceasta tranzitie a adus in acelasi timp multa nesiguranta si inechitate. Trecerea la economia de piata s-a facut cu multe sacrificii si dezamagiri. Cu toate acestea, criza elitelor politice nu a fost provocata nici de tranzitie si nici de faptul ca natura umana a membrilor de partid din estul si din centrul Europei ar fi mai viciata decat a colegilor lor din vest. Si nu este adevarat nici ca ar fi mai corupti sau ca ar fi mai prost inzestrati intelectualiceste.

Insa, observa -Nepszabadsag-, performantele lor in politica sunt mai slabe. Nu sunt in stare, decat cu mare dificultate, sa ajunga la un acord, iar apoi le este si mai greu sa respecte prevederile intelegerii. Le lipseste oarecum privirea in perspectiva, pentru ca nu pot sa vada dincolo de propriul mandat de guvernare sau sa duca la bun sfarsit un program de reforma. Apoi, le este cu neputinta sa stabileasca o legatura reala cu cei care i-au ales, alunecand uneori in exagerari paguboase precum populismul dus la extrem. Culmea este ca in timp ce liderii politici tot invata si experimenteaza, masele observa cu foarte multa claritate lipsa de competenta a elitelor si fac comparatii cu guvernele vestice. Iar aceste comparatii nu sunt deloc magulitoare pentru elitele autohtone, riscand sa dea nastere la tensiuni majore.

Retrogradare politica

Ce se intampla cu clasa politica central si est-europeana, se intreaba cotidianul budapestan -Nepszabadsag-. Imediat dupa schimbarile de regim din *89, liderii din fostele republici comuniste pareau niste invatacei sarguinciosi, dispusi sa invete de la fratii lor mai mari din Occident. Insa dupa ce oamenii de rand au asimilat cu sacrificii enorme lectiile democratiei, politicienii par sa fi ramas niste vesnici repetenti. Uneori sunt incapabili sa respecte anumite limite, sacrificand in numele rivalitatii cu celelalte partide interesele intregii tari. Iar alteori abuzeaza de puterea pe care o au pentru a-si urmari scopurile personale.