Cooperarea afectată între EPPO și OLAF, o vulnerabilitate din lupta UE împotriva fraudei

Lupta UE împotriva fraudei se confruntă cu dificultăți din cauza deficiențelor în schimbul de informații între principalele organisme antifraudă europene, așa cum se arată într-un nou raport al Curții de Conturi Europene. Aceste deficiențe afectează nu numai numărul și promptitudinea investigațiilor, dar și supravegherea asigurată de executivul UE și rolul mai larg pe care îl joacă acesta în protejarea bugetului UE. Deși investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de Parchetul European (EPPO) au dus la recuperarea a milioane de euro de la fraudatori, Comisia Europeană nu știe dacă toate sumele datorate bugetului UE sunt rambursate. Pe fondul revizuirii arhitecturii antifraudă a UE, auditorii solicită un sistem nou care să simplifice gestionarea acuzațiilor de fraudă și a investigațiilor.

În arhitectura antifraudă a UE, acuzațiile de fraudă sunt investigate de Parchetul European, în timp ce Oficiul European de Luptă Antifraudă este responsabil de investigațiile administrative. OLAF și EPPO sunt sprijinite de Agenția UE pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de Agenția UE pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), precum și de autoritățile naționale.

„O cooperare eficace între toate entitățile implicate în combaterea fraudei, de la anchetatorii de la nivelul UE până la autoritățile polițienești și judiciare naționale, este vitală pentru a-i ține departe pe fraudatori”, a declarat doamna Katarína Kaszasová, membra Curții responsabilă de acest audit. „Revizuirea în curs a arhitecturii antifraudă a UE oferă o ocazie excelentă de a remedia neajunsurile sistemului legate de schimbul de informații și de supraveghere.”

Auditorii au constatat că OLAF, EPPO, Eurojust și Europol au mandate juridice clar definite. Rolurile lor sunt independente, dar totodată complementare și pot constitui un scut eficace împotriva fraudei. Deși sprijinul reciproc este apreciat atunci când este acordat la cerere, numărul cazurilor în care o astfel de colaborare s-a materializat a rămas relativ mic în ultimii ani.

Tratarea acuzațiilor de fraudă împotriva intereselor financiare ale UE implică proceduri complexe. În primul rând, obligațiile de semnalare a fraudelor nu sunt uniforme și duc la duplicarea raportărilor, cazurile fiind sesizate atât la OLAF, cât și la EPPO. Acest lucru sporește povara administrativă. În plus, sistemul nu reușește să garanteze că toate acuzațiile ajung la EPPO, care le-ar putea evalua pentru a determina dacă este implicată vreo eventuală activitate infracțională. Procedurile de transfer al acuzațiilor de la OLAF la EPPO sunt greoaie. Modul în care EPPO face schimb de informații cu OLAF este și el limitat. Consecința? Nu se valorifică posibilitatea de a se lua măsuri de protecție suplimentare.

Între 2022 și 2024, OLAF și EPPO au primit, în total, 27 000 de acuzații de fraudă, dintre care o treime au fost considerate demne de a fi investigate. Cifrele arată că organismele UE raportează de trei ori mai multe acuzații de fraudă către OLAF decât către EPPO. În cazul multor state membre, există un decalaj substanțial între ponderea care le revine din bugetul UE și numărul de cazuri de fraudă pe care le semnalează. Auditorii solicită Comisiei să analizeze motivele care stau la baza acestor variații și să investigheze cauzele care pot explica nivelurile semnificativ scăzute de denunțare.

În urma investigațiilor derulate în această perioadă, OLAF a recomandat rambursări la bugetul UE care se cifrează în total la 615 milioane de euro. Până la sfârșitul anului 2024, se restituiseră deja 23 de milioane de euro. În aceeași perioadă, EPPO a înghețat active în valoare totală de 3 miliarde de euro. În urma investigațiilor desfășurate de EPPO, instanțele au dispus, în 2024, ca autoritățile naționale să recupereze o sumă de 232 de milioane de euro implicată în activități infracționale. Comisia nu are însă la dispoziție un mecanism prin care să monitorizeze dacă recuperările dispuse de instanțe au fost executate și dacă s-a recuperat întreaga sumă datorată bugetului UE. Auditorii subliniază, așadar, cât este de important ca Comisia să urmărească cu mai mare rigurozitate investigațiile privind fraudele.

UE și statele sale membre au datoria de a combate frauda care afectează interesele financiare ale Uniunii (sunt incluse aici toate veniturile, cheltuielile și activele UE). OLAF (cu sediul la Bruxelles) și Eurojust și Europol (ambele la Haga) funcționează de mai bine de două decenii, în timp ce EPPO (cu sediul la Luxemburg și cu birouri operaționale în toate statele membre care participă la EPPO) a fost înființat în 2021. Autoritățile naționale au obligația de a semnala suspiciunile de fraudă către EPPO, în timp ce organismele UE sesizează în această privință atât EPPO, cât și OLAF; alte entități le pot semnala fie doar la una dintre instituții, fie la ambele. Datele privind rezultatele investigațiilor efectuate de EPPO și de OLAF nu sunt comparabile, deoarece cazurile EPPO nu implică doar bugetul UE, ci și bugetele naționale și alte victime. Comisia este responsabilă în ultimă instanță de execuția bugetului UE și trebuie deci să se asigure că toate sumele datorate sunt recuperate cu promptitudine de autoritățile naționale sau ale UE. În iulie 2025, Comisia a lansat o revizuire a arhitecturii antifraudă a UE prin publicarea unei cărți albe. Arhitectura antifraudă a UE este ansamblul de politici, instituții, organisme și mecanisme create pentru a proteja interesele financiare ale UE prin prevenirea, detectarea și combaterea fraudei și a altor activități ilegale care ar putea afecta bugetul UE.

Raportul special nr. 26/2025, intitulat „Organismele UE responsabile de combaterea fraudei – Mandate clare, dar schimbul de informații și supravegherea asigurată de Comisie rămân insuficiente”, este disponibil pe site-ul Curții, alături de o sinteză de o pagină a principalelor informații și constatări. La începutul anului 2026, Curtea va publica un raport special privind combaterea fraudei în cadrul fondului de redresare al UE în urma pandemiei de COVID-19 (MRR).