„Credibilitatea și integritatea Tratatului de neproliferare sunt grav afectate”

Declarație în exclusivitate a E.S. dl Hamid Reza Arshadi, ambasador al Republicii Islamice Iran la București

Iranul „prefațează“ Conferința ONU de examinare a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (3-28 mai) cu o reuniune internațională ce va avea loc la Teheran în zilele de 16-17 aprilie, sub genericul „Energie nucleară pentru toți, arme nucleare pentru nimeni“. În perspectiva celor două conferințe, am solicitat E.S. dl Hamid Reza Arshadi, ambasador al Republicii Islamice Iran la București, punctul de vedere al țării sale cu privire la provocările existente în contextul actual și măsurile pe care comunitatea internațională ar trebui să le adopte în vederea creării unei lumi fără arme nucleare.
„Existența a mii de focoase nucleare în lume reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa păcii și a securității internaționale.  La peste 40 de ani de la inițierea și deschiderea spre semnare a Tratatului de neproliferare, în 1968, așteptările comunității mondiale cu privire la eliminarea totală a armelor nucleare nu s-au materializat, iar acest fapt a devenit o preocupare tot mai serioasă a omenirii.
Noi considerăm că, în contextul actual, comunitatea internațională ar trebui să analizeze provocările existente cu privire la dezarmarea nucleară și la eliminarea tuturor tipurilor de arme de distrugere în masă și să încerce să găsească mecanisme pentru concretizarea ideii de a avea o lume fără arme nucleare.
Este necesară o examinare corespunzătoare atât a doctrinelor nucleare cât și a incompatibilității acestora cu situația actuală a lumii; puterile nucleare continuă, din păcate, să insiste asupra rolului armelor nucleare în politicile lor militare și, din când în când, amenință statele non-nucleare, cu utilizarea unor astfel de arme nemiloase și distructive.
De asemenea, este necesară combaterea proliferării pe verticală a armelor nucleare, și aici mă refer la stoparea dezvoltării de noi generații de astfel de arme. Statele nucleare nu numai că nu au reușit să își îndeplinească obligațiile cu privire la eliminarea totală a armelor nucleare, dar continuă să dezvolte noi generații de astfel de arme, mărind îngrijorarea comunității internaționale.
Comunitatea internațională ar trebui să încerce să convingă toate țările care nu au aderat încă la Tratatul de neproliferare să facă lucrul acesta și, totodată, să se asigure că toate țările își plasează activitățile nucleare sub supravegherea AIEA. Din păcate, cooperarea nucleară a statelor nucleare cu statele care nu au aderat la TNP, inclusiv cu regimul sionist (statul Israel – n.r.), nu numai că a împiedicat atingerea obiectivului menționat anterior, dar a creat, de asemenea, impresia greșită că, prin neaderarea la Tratatul de neproliferare, statele se pot bucura de avantaje mult mai mari.
Discriminarea și dublul standard ar trebui să fie împiedicate. Politica dublului standard și tratamentele discriminatorii sunt practicate de state nucleare față de statele membre ale TNP, precum și de state care nu au aderat la acest Tratat, inclusiv prin impunerea de restricții cu privire la dezvoltarea programelor nucleare pașnice ale statelor membre și promovarea cooperării nucleare cu țări care nu au aderat la TNP, ca și prin  refuzul unor state de a îndeplini obligațiile de dezarmare în timp ce pretind cu insistență să se respecte obligațiile de neproliferare. Toate acestea au afectat grav credibilitatea și integritatea Tratatului.
Ar trebui acordată o mai mare importanță mecanismelor de monitorizare a procesului de dezarmare a statelor nucleare folosind, printre altele, competențele AIEA și, totodată, ar trebui studiată ilegitimitatea armelor nucleare din perspectiva religiilor divine.
Una dintre preocupările majore ale comunității internaționale este importanța instrumentelor internaționale, în special articolul 6 din TNP privind dezarmarea nucleară, și necesitatea punerii lor în aplicare. Comunitatea internațională ar trebui să examineze aspectele juridice ale utilizării sau amenințării cu utilizarea de arme nucleare. În acest sens, apreciem ca fiind de o deosebită importanță Avizul consultativ (din 8 iulie 1996) al Curții Internaționale de Justiție privind armele nucleare, care prevede atât obligația statelor nucleare de a pune în aplicare articolul 6 din Tratatul de neproliferare, precum și angajamentul lor față de eliminarea totală a armelor nucleare.
În ce privește crearea unor zone libere de arme nucleare, din păcate, eforturile comunității internaționale de creare a unei zone libere de arme nucleare în Orientul Mijlociu au ajuns într-un impas din cauza refuzului sfidător al regimului sionist de a adera la TNP și a programului său de proliferare a armelor nucleare. Ar trebui examinate cu mai multă seriozitate modurile și mijloacele de a crea o astfel de regiune în Orientul Mijlociu și în special angajamentul statelor nucleare în vederea punerii în aplicare a rezoluției Conferinței de revizuire din 1995.
Existența armelor nucleare, prin însăși natura sa, este un motiv de îngrijorare pentru comunitatea internațională, indiferent de cine le deține; deținerea în continuare a acestor arme de către unele state care pretind că le păstrează în siguranță nu poate fi folosită ca un pretext pentru a deține astfel de arme.“