Cu gandul la Premiul Nobel: fraude stiintifice de proportii

Jon Hendrik Schon avea reputatia ca stie sa manipuleze atomii si moleculele cu o precizie extraordinara. Experimentele sale reuseau chiar de la prima incercare. -Si-a cumparat deja biletul pentru Stockholm-, faceau glume colegii fizicianului in varsta de 32 de ani, siguri ca, mai devreme sau mai tarziu, acesta ar fi castigat Premiul Nobel. Dupa ce a publicat 80 de rapoarte de specialitate in mai putin de doi ani – mai mult decat a scris orice alt cercetator in timpul intregii vieti -, dupa ce devenise una dintre cele mai cunoscute semnaturi din prestigioasele reviste -Science si Nature-, s-a descoperit ca totul nu era decat fictiune. -Falsificarea datelor este de-a dreptul fantastica-, concluzioneaza raportul de 127 de pagini facut public de catre Lucent Technologies, care l-a demis din Laboratoarele Bell pe cercetatorul german. In perioada 1998-2001, acesta alterase sau simulase concluzii pentru experimentele sale de cel putin 16 ori, se arata in analiza comisiei de experti care a studiat cazul. Surprinzatoare intorsatura a lucrurilor, din moment ce datele obtinute de Jon Hendrik Schon fusesera salutate de experti ca inceputul unei noi ere. Si ar fi fost intr-adevar asa, daca experimentele nu ar fi fost trucate.

Schon pretindea ca a descoperit o modalitate prin care sa miniaturizeze computerele, folosind tranzistoare si circuite bazate pe o singura molecula din materie organica, mult mai economice si mai usor de produs decat cele din siliciu. Capacitatea de a folosi materiale organice, cum este plasticul, pentru a construi cipurile de computere este privita de specialisti ca urmatorul pas in dezvoltarea electronicii. Cipurile din plastic ar fi ieftine si ar putea fi inserate, aidoma codurilor de bare, in orice produs. Posibilitatile acestei tehnologii sunt nelimitate: computere de marimea unei molecule, telefoane celulare miniaturale, care ar putea fi introduse direct in corpul uman. O lume fantastica, inca departe de a fi realitate, pentru ca descoperirile germanului nu sunt altceva decat apa de ploaie.

Cariera stralucitului Schon a inceput in 1997, cand a fost angajat de catre Laboratoare Bell la recomandarea lui Bertram Batlogg, fizician recunoscut pentru cercetarile sale in domeniul materiei condensate. Incurajati de miraculoasele succese ale tanarului german, numeroase laboratoare incepusera sa lucreze la producerea tranzistorului dupa formula lui Jan Hendrik Schon. Atunci au aparut primele semne de intrebare, pentru ca realizarea tranzistorului era imposibila. A fost insa neglijenta cea care l-a tradat definitiv: colegii lui Schon au observat ca acesta folosise acelasi tabel grafic in mai multe dintre experimentele sale efectuate in conditii diferite. Scrisori care exprimau indoielile cu privire la rezultatele cercetatorului german au inceput sa apara in revistele de specialitate, astfel ca Laboratoarele Bell s-au vazut obligate sa numeasca o echipa de experti pentru a analiza dosarele Schon. Simtind pericolul, acesta a recunoscut: -Am facut cateva greseli in munca mea stiintifica, pe care le regret profund-. Toata lumea s-a mirat de motivele care ar fi putut sta in spatele acestui fals, de ce un tanar cercetator si-ar risca propria cariera intr-un mod atat de iresponsabil. Poate, cred colegii sai, Schon a crezut ca alti cercetatori vor gasi un mod de a face viabile cercetarile sale si el ar fi putut sa isi asume meritele ideii initiale.

-Suntem profund dezamagiti ca un caz de indisciplina stiintifica s-a putut intampla la Laboratoarele Bell-, s-a scuzat Bill O*Shea, presedinte al Departamentului de cercetare. Este, intr-adevar, un caz incredibil pentru cei de la Bell, cu atat mai mult cu cat angajatii sai au fost cei care au scris istoria secolului al XX-lea. Aici s-au inventat tranzistorul, laserul, telefonul mobil si sistemul de operare UNIX.

Marile descoperiri ale Laboratoarelor Bell

– Tranzistorul a aparut in 1947 si a permis dezvoltarea circuitelor electronice miniaturale. Crucial pentru computerele moderne; mii de tranzistoare sunt produse in fiecare saptamana

– Laserul s-a nascut in Laboratoarele Bell in 1958. Aplicatiile sale includ medicina si comunicatiile

– Telefonul mobil – primul sistem de telefon celular a fost creat la Bell in anii *40

– Satelitii pentru telecomunicatii: Telstar I a fost primul satelit orbital de telecomunicatii construit si lansat de Laboratoarele Bell in 1962

– Sistemul de operare UNIX a fost creat intre 1969 si 1972 si a facut posibila retelele de calculatoare si Internetul

– Telefonul cu ton a fost produs prima data in 1963

Fraude stiintifice inca din 1912

Cele mai infame fraude stiintifice poarta numele lui Charles Dawson, un arheolog amator. In 1912, acesta a pretins ca a descoperit un craniu, veriga lipsa intre om si maimuta. Hominidul a fost botezat Eoanthtropus dawsoni, pentru ca era o proba a veridicitatii teoriilor darwiniene cu privire la evolutie. S-a descoperit ca era vorba despre frauda in momentul in care au inceput sa fie descoperite alte cranii veritabile, in comparatie cu care Eoanthtropus parea o facatura. Abia dupa 41 de ani misterul a fost dezlegat. Datarea cu radiocarbon facuta in 1953 a demonstrat ca celebrul craniu era al unui om modern care traise in urma cu 600 de ani, iar maxilarul fusese atasat si apartinea unui urangutan.

Chiar si cercetatorii moderni au fost pacaliti de astfel de descoperiri false. In 1999, National Geographic Society a expus ramasitele unui Archaeoraptor, un dinozaur predator despre care descoperitorii sai sustineau ca a trait in urma cu 120 de milioane de ani. Scheletul nu era insa nimic altceva decat un fals grosolan alcatuit din oase de la diferiti dinozauri.

O alta frauda celebra este aceea a unui profesor de botanica de la Universitatea Newcastle, Heslop Harrison, care a pretins ca a descoperit un soi de iarba rara pe o mica insula din emisfera nordica. Harrison, unul dintre cei mai de seama botanisti ai Marii Britanii din anii *30 si *40, a sugerat ca prezenta ierbii demonstreaza teoria sa conform careia plantele au supravietuit celor 10.000 de ani ai ultimei Ere Glaciare dedesubtul ghetarilor care acopereau nordul Europei. Nu numai ca teoria nu era plauzibila, dar si iarba descoperita era un fals, pentru ca botanistul britanic plantase singur semintele pe insula.