Cutremur in politica agrara europeana

Viitoarele state membre ale Uniunii Europene, care vor incheia negocierile de aderare la sfarsitul acestui an, dar si Romania si Bulgaria, asteptate in marea familie dupa anul 2007, au fost luate prin suprindere, ieri, de reforma politicii agrare comune (PAC) propusa de Frantz Fischler. Comisar european pentru politicile agricole, Fischler a anuntat o restructurare din temelii a vechiului sistem al subventiilor directe catre fermieri, dosarul cel mai delicat al extinderii. Pana acum, aceste subventii erau acordate proportional cu productia inregistrata de fiecare ferma in parte. Acest sistem incuraja supraproductia si sustinea, in mod neloial, exporturile ieftine ale produselor europene in detrimentul produselor din pietele in curs de dezvoltare. Subventiile acordate in functie de numarul de vite sau de pamantul cultivat vor fi inlocuite de o subventie unica bazata pe venit. Astfel, suma cu care Uniunea Europeana ajuta fermierii va fi legata strict de standardele de calitate ale produselor si de respectarea mediului in procesul de productie. Fermierii vor fi nevoiti sa isi adapteze productia la cererea pietei. Subventiile vor fi reduse, treptat, cu circa 20% fata de nivelul actual, suma economisita urmand a fi folosita pentru dezvoltarea rurala pe scara larga si pentru imbunatatirea calitatii produselor. Subventiile pentru fermele individuale vor fi limitate la maximum 300.000 de euro anual.

Dezavantaje pentru agricultura din Est

Evident, propunerile lui Frantz Fischler au multe parti pozitive si sunt considerate drept reformele cele mai indraznete ale politicii agrare europene de zeci de ani incoace. Daca acest nou sistem va incuraja, fara umbra de indoiala, competitivitatea, el va avea si consecinte dezastruoase pentru fermele mici din regiunile mai sarace ale Europei, care nu vor supravietui. Daca aceste noi propuneri vor fi aplicate, ele vor afecta, spre exemplu, circa 70% din fermele spaniole aflate in regiunile secetoase sau in cele muntoase, ferme care nu renteaza sa fie exploatate decat intr-un regim subventionat, ca pana acum. Aceeasi situatie va fi valabila si pentru fermierii din viitoarele state membre ale Uniunii, ale caror produse nu se ridica la calitatea celor din vestul Europei, din cauza tehnologiilor invechite si a putinelor resurse financiare cu care statul le-a venit in intampinare. Evident, aceste propuneri vizeaza reducerea costului integrarii noilor membri in comunitatea europeana. Cei 15 incearca astfel sa evite instalarea in tarile din Est a mentalitatii care a dominat printre producatorii agricoli occidentali timp de 30 de ani, si anume ca fermierii produc ceea ce este subventionat, si nu ceea ce le cere piata.

Un drum plin de obstacole

Propunerile comisarului Frantz Fischler, care ar urma sa intre in vigoare in 2003, vor avea insa un drum lung de strabatut pana la eventuala aprobare. Se vor confrunta, in primul rand, cu opozitia Frantei, Irlandei si a altor tari sudice, principalele beneficiare ale sistemului actual de subventii directe. Franta, de pilda, primeste un sfert din cele 40 miliarde de euro cat reprezinta bugetul pentru PAC. In 1999, aceasta s-a opus cu succes propunerilor de reforma formulate de comisarul pentru probleme agricole de la acea vreme. Fischler va trebui sa contracareze si opozitia Germaniei, cel mai mare contribuitor la bugetul comunitar. Este de asteptat ca principala sa obiectie sa fie legata de faptul ca planul Frantz Fischler nu prevede o reducere a bugetului PAC, pe care autoritatile de la Berlin au anuntat ca nu-l mai pot sustine pentru multa vreme. Lunile de negocieri dure care vor urma fac imposibil de prevazut deznodamantul acestei reforme delicate si forma finala in care va fi adoptat planul comisarului european pentru politici agricole. Daca Uniunea va considera ca o astfel de reforma este necesara, consecintele sale asupra extinderii, a relatiilor internationale si a protectiei mediului vor fi cat se poate de serioase.