Situația încålcită de pe Nistru iese din aparentul imobilism din ultimii cåțiva ani. Dar nu ca focar de încordare, ci pașnic, ca test în dialogul general-european. După două decenii de la proclamarea R. Moldova, 18 ani de la secesiunea sångeroasă de pe Nistru, peste un deceniu de la învoiala de la Istanbul asupra retragerii prezenței militare ruse din zonă și trei ani de la întreruperea negocierilor în formatul 5+2, cronicizatul „conflict înghețat“ este recunoscut, în sfårșit, și de Occident, nu numai ca o problemă internă a R. Moldova sau ca una regională, ci problemă, chiar test, de importanță europeană.
Cui i se datorează această reactivare și noua încadrare? Noii orientări, europene, de la Chișinău. Noii conduceri de la Kiev și conlucrării sale în materie cu Moscova. Noii orientări a Berlinului, care a decis să se implice în proiectul lui Medvedev „Helsinki II“, cerånd însă pentru aceasta, ca gest de bunăvoință, retragerea efectivelor militare ruse de pe Nistru. Și, nu în ultimul rånd, noii Strategii Naționale de Apărare a Romåniei, care anunță un demers mai activ în rezolvarea șaradei transnistrene.
Toate aceste elemente de noutate provin din sau conduc la o repoziționare a diverșilor protagoniști. Ideea resetării relațiilor ruso-americane a sensibilizat UE și în primul rånd Germania, dar și Romånia, care cer reluarea negocierilor 5+2. Dar – atenție! – în condițiile și cu condiția apropierii de Moscova, ce nu trebuie ostilizată. UE și Germania (logic, și Romånia) sunt evident interesate de mai bune și mai strånse și mai profitabile relații cu Rusia, iar Moscova își dorește o conlucrare majoră cu Occidentul pentru succesul ambițiosului obiectiv de modernizare a Rusiei proclamat de președintele Medvedev. În ce măsură se vor implica mai mult în faza de pe Nistru și Statele Unite e greu de spus, căci ambasadorul american de la București vorbește public despre orice, numai despre ce se întåmplă peste Prut nu. Să fie și acesta un semn al dezangajării SUA față de partea noastră de lume? Iar angajarea Germaniei nu se știe, deocamdată, pånă unde și cam cum merge, căci ministrul german de Externe n-a făcut precizări nici la București, nici la Chișinău, unde a fost zilele trecute. El s-a limitat să aprecieze că prezența militară rusă pe Nistru „este o chestiune destul de complicată și destul de sensibilă“, dar că e nevoie de „o nouă abordare pentru problema transnistreană“.
Important este, însă, că Berlinul consideră problema transnistreană parte a securității și stabilității pe continent și (asta se înțelege) Europa Unită nu mai poate rămåne, ca pånă acum, cvasiindiferentă față de abcesul cronic de pe Nistru.
Important este și că Bucureștiul se arată mai hotăråt ca oricånd, de la începutul conflictului, să participe la gestionarea situației, după ce s-a retras sau a fost retras discret din primul format de negocieri în chestiune.
Testul transnistrean propus de cancelarul Merkel președintelui Medvedev este unul cåt se poate de interesant. „Atelierul european ruso-german“ imaginat recent de către cei doi, care promite să funcționeze sub auspicii favorabile, ar putea pune în mișcare și mecanismele înțepenite ale negocierilor asupra problemei transnistrene.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
