Industria petroliera mondiala a intrat intr-o noua zona de turbulente dupa atentele care au lovit Statele Unite la 11 septembrie 2001 si ale caror prime unde de soc au cuprins rapid ansamblul scenei politice si economice internationale. Iar Orientul Mijlociu se afla in mijlocul ciclonului. Detinand doua treimi din rezervele de petrol mondiale si 44,5% din exporturile mondiale, statele din aceasta regiune figureaza in fruntea celor vizati de -razboiul impotriva terorismului-, declarat de presedintele american, George W. Bush. Aceste tari au fost leaganul retelei Al-Qaida a celui considerat teroristul numarul unu al lumii, Ussama bin Laden, precum si al majoritatii altor miscari islamiste. Iar Irakul si Iranul fac parte, alaturi de Coreea de Nord, din ceea ce locatarul de la Casa Alba a numit drept -axa a raului-.
Prim producator si exportator mondial de petrol, principal aliat al Statelor Unite in Orientul Mijlociu, Arabia Saudita s-a regasit si ea pe traiectoria raidului care a urmat presiunilor si acuzatiilor privind sprijinul acordat miscarilor islamiste carora le-a cazut victima. Nici Siria si Yemenul nu au fost ocolite, la fel ca Hezbollahul libanez, Hamasul palestinian si anumite emirate din Golf, invinuite ca au tolerat activitatea si finantarea organizatiilor de caritate suspectate de legaturi cu activitati prea putin caritabile. In fine, tensiunile din teritoriile palestiniene, exacerbarea conflictului israelo-arab si riscul unei actiuni militare americane in Irak sunt, toate la un loc, ingredientele unei eventuale deflagratii, al carui suflu va antrena caderea nu a unui singur regim arab. In aceste conditii, coexistenta barililor de petrol cu barilii de praf de pusca se anunta deosebit de exploziva in aceasta parte a planetei.
In spatele cortinei mediatice
Un razboi in Irak poate izbucni in orice moment. In acest sens, au fost create toate conditiile necesare: au fost dislocate trupe si nave de lupta, militarii s-au antrenat in interiorul bazei militare infiintate special in acest scop in Kuweit. Nu este zi in care presa americana sau britanica sa nu dezvaluie planuri de atac, sa avanseze date pentru declansarea preconizatei invazii. In spatele acestui paravan mediatic se deruleaza, in toata maretia si complexitatea lor, bataliile esentiale. Prima rezida in duelul verbal dintre tarile cu interese economice in zona. A doua, bine camuflata de avanlansa de dezmintiri mai mult sau mai putin sincere si credibile, vizeaza acapararea controlului asupra afacerilor cu petrol. Potrivit declaratiilor oficiale ale reprezentantilor industriei petroliere si ale liderilor opozitiei irakiene, inlaturarea regimului lui Saddam Hussein poate deschide accesul la -aurul negru- pentru companiile americane de mult alungate din Irak. Scapand de Hussein, Washingtonul ar omori, practic, doi iepuri dintr-o singura miscare. Pe de-o parte, SUA si-ar reduce dependenta de Orientul Mijlociu, insusindu-si rezervele irakiene de petrol. Pe de alta parte, americanii ar intra in posesia unei parghii majore de influenta economica, impunandu-si propria lor politica a preturilor pe pietele de petrol.
Pe cine mizam
Desi inaltii functionari ai adminsitratiei presedintelui George W. Bush sustin ca, pentru moment, nu sunt preocupati sa examineze in amanuntime interactiunea dintre petrolul irakian si razboiul impotriva Irakului, companiile americane si straine s-au angajat in manevre de culise, scopul final fiind, normal, insusirea cat mai multora dintre zacamintele de petrol aflate deja in exploatare in Irak. Nu trebuie uitat faptul ca, potrivit statisticilor oficiale, aceste zacaminte au fost evaluate la 112 miliarde barili de titei. Cu aceasta cifra, Irakul ocupa locul doi, dupa Arabia Saudita, in topul statelor cu cele mai mari rezerve de petrol. Dupa cum nota -The Washington Post-, in jurul petrolului irakian se poarta, de altfel, toate negocierile reprezentantilor puterii de la Casa Alba cu celelalte state care au un cuvant de spus in marea politica internationala. In ultima instanta, toti cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU – SUA, Marea Britanie, Franta, Rusia si China – au concerne petroliere internationale, pentru care inlocuirea regimului lui Saddam Hussein are o importanta deosebita. -Este destul de simplu-, spune fostul director al CIA, James Woolsey, unul dinte principalii avocati ai procesului de indepartare de la putere a lui Saddam. -Franta si Rusia detin companii petroliere si interese in Irak. Lor trebuie sa li se spuna ca, daca vor sprijini eforturile de instaurare la Bagdad a unui regim normal, vor face tot ce va fi posibil pentru a garanta ca noii guvernanti si companiile americane vor colabora strans cu ele-, a explicat el, pentru ca imediat sa mentioneze: -Daca vor continua insa sa mizeze pe Hussein, este indoielnic faptul ca viitorul guvern irakian va dori sa lucreze cu ele-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
