Incepand cu 4 septembrie, cand Vladimir Putin a anuntat ca Rusiei i-a fost declarat razboi, opinia publica asteapta sa afle cine este totusi dusmanul ei. Si au aflat de la seful statului, de la subalternii directi ai acestuia, de la politologii Kremlinului sau comentatorii de televiziune. S-a dovedit ca este vorba de inamici, externi si interni: SUA si aliatii lor din Europa occidentala, care ii incurajeaza si protejeaza pe teroristii care ataca Rusia.
Cu ce scop? -Acela de a hrani fiara cu carnea altuia-. Sunt cuvintele adjunctului sefului administratiei prezidentiale, Vladislav Surkov. Tot in categoria vrajmasilor intra ceea ce acelasi Surkov identifica drept adepti si mijlocitori ai SUA in interiorul Rusiei – -a cincea coloana-. De fapt, scria -Nezavisimaia gazeta- in articolul de fond al editiei de ieri, -asistam la nasterea unei noi ideologii de stat, unde piatra de temelie o reprezinta <conceptul dusmanului intern si externČ-.
Reactie la refuzul Occidentului
Aparent, schimbarea radicala de orientare externa a Moscovei s-a produs imediat dupa tragedia de la Beslan, ca reactie la refuzul Vestului de a accepta politica promovata de Kremlin in Caucazul de Nord, la critica nemiloasa formulata de presa americana si europeana la adresa institutiilor de forta ale Rusiei, la respingerea cererii Moscovei de extradare a emisarilor lui Mashadov. Dar daca derulam inapoi cronica declaratiilor, din septembrie, facute de o parte si de cealalta a oceanului, devine clar ca decizia a fost luata cu mult inainte. In caz contrar, in mesajul lui catre natiune, din 4 septembrie, Putin nu ar fi vorbit cu atata convingere de -cei care, ajutati de altii, vor sa puna mana pe o bucata <cat mai grasaČ din Rusia. Ajutati, pornind de la premisa ca Rusia – in calitatea ei de mare putere nucleara a lumii – inca mai reprezinta o amenintare pentru unii sau altii. De aceea, aceasta amenintare trebuie eliminata-. Acum este limpede la cine a facut referire Putin.
Adversar conventional
Ca atare, se poate spune ca dramaticele evenimente din Osetia de Nord au devenit pretext pentru lansarea -conceptului dusmanului extern-, dar nu si cauza aparitiei lui. In ultimii ani, comentatorii de radio si televiziune au obosit bucurandu-se de insuccesele Statelor Unite si ale aliatilor lor in Irak, iar mai devreme, in Iugoslavia si in Afganistan. Iar la exercitiile militare, inamicul conventional a continuat si continua sa fie considerata armata americana.
-O ideologie veche, marxista-
Expertii consultati de -Nezavisimaia gazeta- sustin ca noua orientare a aparut imediat dupa instalarea la Kremlin a lui Vladimir Putin si a fost o consecinta directa a schimbarii de regim in Rusia. -O data cu Putin, in structurile de conducere a statului si-au facut aparitia militari veniti la chemarea birocratiei-, estima, in acest sens, directorul Institutului pentru Politici Aplicate, Olga Kristanovskaia. -Militarii trebuiau sa salveze tara de la haos, de la revolutie si debandada. Ei urmau sa faca ordine. Dar au venit cu propria lor ideologie. Una veche, marxista si care inca mai pluteste prin salile de curs din invatamantul superior, unde sunt pregatite cadrele armate. Noi, civilii, ne-am debarasat de vechea noastra ideologie. Ei nu-, explica reputatul analist.
Putin este greu de reeducat
Un punct de vedere similar l-a exprimat si copresedintele miscarii liberale de opozitie -Komitet – 2008-, Boris Nemtov. -S-a intamplat in ziua in care Boris Eltin a hotarat sa-l numeasca pe Putin succesorul lui. Este de la sine inteles ca un om crescut in scolile KGB sovietic, caruia din copilarie i-a fost bagata in cap ideea ca inamicul numarul unu este America, nu este simplu de reeducat-.
Presedintele si anturajul lui
De altfel, in cei aproape cinci ani ai presedintiei lui Putin, relatiile dintre Moscova si Washington s-au modificat de nenumarate ori, cu perioade destul de lungi de incalzire. Sa insemne asta ca la Kremlin, pana in ultimul timp, nu a existat o parere unanima despre cum trebuie construite raporturile cu Occidentul? In orice caz, asa crede principalul ideolog al Aliantei fortelor de dreapta, Leonid Gozman: -Este evident ca in interiorul elitei aflate la putere tot mai multi incearca sa joace cartea sentimentelor antioccidentale. Nu pot sa nu fiu de acord ca o asemenea abordare a invins. In privinta Kremlinului, seful statului emite diferite pareri, unele chiar demne de toata lauda si de luat in considerare. Dar grupul din jurul lui, colaboratorii lui apropiati impartasesc pozitii absolut diferite. Partea proasta este ca anturajul are o putere mai mare decat presedintele-.
Pe spinarea lui Saddam
Pe acest fundal, presa occidentala a scris despre manariile facute in jurul programului ONU pentru Irak -Petrol contra hrana-, dezvaluind in acest sens noi detalii despre rolul Rusiei, dar si al Frantei. Ramanem insa la Moscova, care, potrivit unui raport -strict secret-, ar fi reusit, prin diferite manevre prea putin ortodoxe, sa valorifice mai bine de o treime din titeiul produs de Irak pe perioada embargoului international. Astfel, potrivit documentului, -printre principalii suspecti este indicat numele unui important si foarte sus plasat consilier al lui Putin, despre care se crede ca ar fi organizat vanzarea a circa patru milioane de barili de <aur negruČ, cu un beneficiu de peste 330.000 lire sterline. Era exact atunci cand Rusia bloca adoptarea, in Consiliul de Securitate al ONU, a unei rezolutii care sa dea unda verde declansarii operatiunii militare americane in Irak-, preciza -Sunday Times-. Potrivit publicatiei, -rusii se bucurau de privilegii fara precedent- din partea fostului regim de la Bagdad.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
