Momentul decesului liderului comunist reformator Hu Yaobang de la 15 aprilie 1989 a fost elementul coagulant al celor șase săptămâni de proteste ale studenților și lucrătorilor chinezi împotriva reformelor lente promovate de guvernul de la Pekin.
Profitând de acest moment, peste 1 milion de tineri maoiști ocupau Piața Tiananmen din capitala chineză, cerând deschidere politică și drepturi și libertăți democratice, în timp ce valul „democratizării“ cuprinsese universitățile și orașele chineze. În tot acest răstimp, negocierile spre compromis dintre aripa reformatoare-maoistă, condusă de Zuo Ziyang, și cea dură, progresistă, condusă de premierul Li Peng, eșuaseră, în timp ce fenomenul din Piață devenise subiectul central al mass-mediei internaționale. Vizita de la 15 mai 1989 a liderului URSS, Mihail Gorbaciov, de la Pekin, după 30 de ani de conflict înghețat în relațiile bilaterale ruso-chineze, a pus într-o situație stânjenitoare aripa condusă de Li Peng, care hotărâse anihilarea prin forță a mișcării revendicative din Piață, acțiune ce a avut loc în intervalul 3-4 iunie 1989, când trupele armatei populare au luat cu asalt Piața, recucerind zonele-cheie din oraș.
Bucureștiul monitoriza evenimentele din Tiananmen
În tot acest răstimp, autoritățile comuniste de la București erau informate de oficialii ambasadei românești de la Pekin, prin intermediul notelor trimise centralei MAE, despre intervenția în forță a tancurilor și a militarilor chinezi împotriva protestatarilor din Piață. La două luni de la înăbușirea evenimentelor, o delegație a DSS, în frunte cu Iulian Vlad, se deplasa în China la invitația omologilor chinezi, pentru schimb de experiență. În urma discuțiilor, serviciile chineze au prezentat părții române aspecte din timpul manifestației, de unde rezultă acțiunile subversive puse la cale de ilegalii KGB în tandem cu centrala CIA de la Macao, pentru testarea regimului. Exemplul chinez avea să se producă după câteva luni la București, în decembrie 1989. La baza acestei ipoteze stau mărturiile fostului agent GRU de la București, Cinghiz Alliev, care demonstrează teoria implicării KGB de la București, în lucrarea „Bezna de sub soare“, concomitent cu derularea operațiunii „Progress“, declanșată la începutul anilor ‘70, în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România, când au pătruns ilegalii sovietici, sub diverse acoperiri, pentru pregătirea scenariului din 1989.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
