Desi campania americana impotriva regimului lui Saddam Hussein ofera ample facilitati pentru gigantii multinationali ai petrolului, in egala masura, ea comporta mari riscuri si un grad ridicat de nesiguranta pentru pietele mondiale ale petrolului. Accesul la petrolul irakian va depinde de caracterul si de intentiile viitorului guvern de la Bagdad. De exemplu, va dori Irakul sa ramana membru al Organizatiei statelor exportatoare de petrol (OPEC), sau va dori sa devina producator independent, liber de cotele impuse de cartel? Raspunsul la aceasta intrebare va influenta asupra preturilor mondiale la petrol si a fluxului de investitii in tarile concurente, precum Rusia, Venezuela si Angola.
-Cand in 1990 am intrat pentru prima data in Irak, petrolul a fost preocuparea noastra primordiala. Acum, aceasta preocupare se mentine, ba chiar este ceva mai puternica-, scria, recent, cotidianul -The Wall Street Journal-, intr-un articol sugestiv intitulat -Sa ne debarasam de OPEC-. Acum, nota publicatia, -zacamintele irakiene de petrol se afla la cheremul lui Saddam. Dar cand Saddam va fi dat jos, petrolul irakian va putea fi folosit pentru a scapa de OPEC-. Aceasta organizatie a fost creata la conferinta de la Bagdad din 1960 cu scopul de a coordona preturile mondiale la petrol. De prin anii *70, OPEC a ajuns un cartel extrem de puternic. Astazi, preciza sursa amintita, in loc sa se ocupe de rationalizarea preturilor, OPEC -stoarce- bani de la cumparatorii din intreaga lume, bani pe care apoi ii imparte familiilor regale si regimurilor dictatoriale din peninsula araba, din Africa si America Latina. De fiecare data cand OPEC decide majorarea pretului la barilul de petrol brut cu un dolar, el scoate din buzunarul beneficiarilor productiei sale peste 10 milioane de dolari-.
O parghie mai puternica
Sa afirmi ca acest cartel usureaza ciclul de asigurare a necesarului mondial de petrol nu corespunde realitatii. In ultima instanta, petrolul nu este cafea, care poate deveni, brusc, un produs deficitar pentru simplul motiv ca, undeva pe planeta ploua. In anul 2000, amintea -The Wall Street Journal-, zgarcenia tarilor membre ale OPEC, care a manevrat astfel lucrurile incat pretul pentru un baril de titei sa ajunga la 35 de dolari, a aruncat economia mondiala in bratele unei inimaginabile depresii. Daca piata mondiala a petrolului va fi eliberata de intregul pachet de -reglementari- practicate de cartel, pretul la acest combustibil se va fixa undeva in jurul cifrei de 15 dolari, in loc sa urce si sa coboare intr-un joc ametitor, creand panica la burse si punandu-i pe jar pe economistii lumii (nu mai departe decat vinerea trecuta, pretul petrolului atingea cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani, de 32,73 dolari pe piata din New York). Rezultatul va fi ca economia mondiala va cunoaste o crestere de 1,2 procente. Dar OPEC depune eforturi disperate pentru a mentine pretul petrolului la nivelul a 30 de dolari barilul, asigurand, astfel, economiilor tarilor membre posibilitatea de a ramane pe o linie convenabila de plutire. Sa scapi de OPEC nu este insa o treaba prea simpla. Dar cand Saddam va fi alungat de la Bagdad, intreaga configuratie politica a Orientului Mijlociu va intra intr-un accelerat proces de prefacere. In prezent, 20% din productia OPEC revine Iranului si Libiei. Cu Irakul, acest volum se apropie de 30 de procente. Desi OPEC stapaneste 77% din totalul rezervelor mondiale de titei, Statele Unite, Canada, Mexic, Norvegia, Marea Britanie si Rusia pot, impreuna, sa reduca participarea OPEC la exportul de petrol cu aproximativ 40 de procente din piata mondiala. O data cu inscaunarea la Bagdad a unui regim democratic, aceasta parghie va capata un plus de putere, asigura cotidianul american.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
