La mijlocul anilor ‘60, Colegiul KGB-ului se confrunta cu o acută lipsă de informații politice la nivel înalt din Statele Unite, ceea ce nu era pe placul oficialilor PCUS-ului, care au cerut o creștere a operațiunilor informative împotriva „dușmanului capitalist“. Metoda propusă la începutul anilor ‘50, de creare a unei rezidențe ilegale care să preia munca rezidențelor legale de la San Francisco, Washington și New York, eșuase lamentabil, în timp ce masa informațională se diluase constant. Ceea ce părea o pată neagră în istoria secretă a Liubliankăi avea să se schimbe radical în 1957, după arestarea lui Rudolf Abel, spionul-dandana, când s-a izbutit crearea unei rezidențe ilegale a kgb-ului pe pământ american. Primul ilegal care a reușit să păcălească într-adevăr FBI-ul și departamentul anti-KGB din cadrul CIA a fost Konov, un cetățean sovietic, care a reușit să preia identitatea unui anume Gerhard Kohler, născut la Reichenberg în 1917, un german din regiunea Sudetă, teritoriu care aparține astăzi Republicii Cehe. Acest Konov era specialist în radiofonie. În aprilie 1955, spionul intrase pe ușa din dos în KGB, fiind recrutat direct din producție pentru a fi trimis la studii în Germania răsăriteană via Statele Unite.
Spionaj și trădare…
Până să ajungă pe „pământul făgăduinței“, Konov a fost căsătorit formal de Centru cu o ilegală care lucrase anterior pentru STASI (n.r. – Serviciul de Informații al Germaniei Democrate) sub numele de cod „Emma“. Aceasta îi luase identitatea Ernei Helga Decker, născută la 2 septembrie 1928 la Breslau, astăzi aparținând Poloniei. În octombrie 1959, urmând scenariul prestabilit, „Emma“ și Konov au trecut în RFG ca refugiați, unde Konov s-a angajat rapid în industria electrotehnică. În 1962, după ce se remarcase în cercetarea de profil, lui Konov i-a surâs norocul și mai multe companii americane din industria electrotehnică îi oferiseră joburi și burse de studii. După datele prezentate de Vasili Mitrohin, rezultă că ilegalul acesta a fost primul spion acoperit care a pătruns după 1944 în SUA, misiunea sa principală fiind spionajul industrial și furtul de informații științifice de primă mână din industria electronică. Specializat în aparate de măsură, Konov a luat parte la mai multe expoziții internaționale de profil, unde și-a brevetat chiar și câteva invenții. Centrul, în tot acest răstimp, l-a premiat, potrivit arhivei lui Mitrohin, în două rânduri, pentru informațiile de mare valoare pe care acesta le furnizaze inginerilor sovietici. Paradoxal sau nu, „Emma“ și Konov au primit cetățenia americană pe 20 iunie 1970, la 7 ani de când sosiseră pe pământ american. Nici Canada nu a scăpat de ilegalii Centrului, care îi trimisese pe Albert și pe Gera, după modelul prezentat anterior, prin legendarea identității celor doi. Înainte de trimiterea lor, în 1950, Centrul îl trimisese pe Hart, un ilegal care se integrase în societatea canadiană din postura de om de afaceri. Albert s-a dovedit o investiție proastă pentru Liublianka, deoarece nu a reușit să obțină mari succese la Toronto și la Otawa, dovedindu-se un om de afaceri păgubos pentru vistieria KGB-ului. Astfel, după mai multe investiții proaste pe banii Centrului, Albert a fost chemat la Moscova în 1969 și pus să justifice banii cheltuiți aiurea pe terenuri miniere în Canada. În 1970, el a fost pensionat de către Liublianka la numai 42 de ani, după ce cheltuise din fondul special pe pământ canadian aproximativ 300.000 de dolari.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
