Membrii Organizatiei de cooperare de la Shanghai s-au reunit, pentru doua zile, in cadrul unui summit jubiliar menit sa sublinieze caracterul de unitate al acestei structuri regionale, privita cu multa neliniste de SUA, care o considera tot mai antiamericana. Ieri, la Shanghai, s-au intalnit liderii Kazahstanului, Kirghiziei, Chinei, Rusiei, Tadjikistanului si Uzbekistanului. In calitate de observatori au sosit reprezentanti ai Indiei, Afganistanului, Pakistanului si Iranului.
Regimul de la Teheran este reprezentat de insusi presedintele Mahmoud Ahmadinejad. Prezenta lui la reuniune a starnit agitatie printre mai-marii lumii, mai ales dupa ce s-a zvonit despre intentiile Iranului de a adera cu drepturi depline la aceasta organizatie, din care fac parte doi membri permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU – Rusia si China. Nici chiar dezmintirile venite imediat de la Moscova si Beijing nu au avut darul de a spulbera suspiciunile. Nu trebuie uitat ca Rusia si China fac, practic, opinie separata in dosarul iranian, opunandu-se oricarei solutii de forta, inclusiv instituirii de sanctiuni la adresa Republicii islamice.
De la -da- la -nu-
Privind lucrurile din aceasta perspectiva, retinerea Washingtonului, a tarilor occidentale in general, este pe deplin justificata. Mai ales ca pe agenda de lucru a liderului de la Kremlin figureaza inclusiv o intalnire cu Ahmadinejad. Va fi prima lor luare directa de contact, iar, potrivit informatiilor oficiale, se va vorbi despre colaborare energetica dintre cele doua tari si, fireste, despre criza nucleara iraniana. Ei si, ar fi indemnati unii sa intrebe. Care-i problema? Occidentul se teme, de fapt, de o preluare exclusiva a initiativei in cazul iranian de catre Rusia si China. Interesant este ca, pe acest fundal, marile puteri – SUA, Marea Britanie, Franta, Rusia, China si Germania – au preferat ieri sa renunte sa evoce posibilitatea introducerii unui embargo in recenta lor oferta lansata Teheranului, preferand sa insiste pe avantajele de care s-ar bucura Teheranul in cazul renuntarii la programul sau de imbogatire a uraniului. Si la fel de interesant este si raspunsul partii iraniene, care a calificat propunerea Celor 6 drept -un veritabil pas inainte-. Saptamana trecuta, aceeasi oferta fusese catalogata de acelasi Teheran drept -pierdere de timp-. Este foarte adevarat ca Iranul poate oricand furniza surprize, trecand usor de la -da- la -nu- si invers. Este jocul lui, pe care, deocamdata, pare sa-l domine in totalitate.
Mai este timp
Intrebarea este ce vor aduce nou intalnirile lui Ahmadinejad de la Shanghai, daca vor contribui la gasirea solutiei mult-asteptate sau va fi o noua pista -falsa-, alta -pauza-. De ce nu, in ultima instanta. Printre altele, s-a spus de nenumarate ori ca acest scandal nu-si va gasi finalul mai devreme de summitul G8 de la Sankt-Petersburg, de luna viitoare. De ce? Pentru ca in orasul de pe Neva se vor aduna toti sefii de stat si de guvern ai tarilor implicate in procesul de normalizare nu doar a dialogului cu regimul de la Teheran, dar si a situatiei din Orientul Mijlociu in general. Probabil, la Shanghai vor fi prezentate alte scenarii, vor fi avansate alte si alte idei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
