Kosovo voteaza azi pentru un singur scop: independenta! Toate cele trei mari formatiuni politice, PDK – a lui Hasim Thaqi, LDK – a lui Ibrahim Rugova si AAK – a lui Ramush Haradinaj, au promis electoratului atingerea acestui scop. Au promis-o in diverse adunari electorale, fara nici o ezitare.
-Dati-ne votul vostru si va promitem independenta si securitate! Nici un sarb care a provocat atrocitati nu se va mai intoarce aici!-, a garantat liderul cel mai radical, Thaqi. -Va aducem independenta, securitate si prosperitate!-, a fost sloganul partidului moderat al lui Rugova. Promisiunile lui Haradinaj au oscilat intre cele doua extreme, dar ideea de independenta a fost acolo, mereu. De altfel, populatia albaneza din Kosovo nici nu accepta alta solutie. Pana si Partidul Ashkali – partidul rromilor kosovari – promite independenta. Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate, care vorbeste despre altceva, este ignorata de mult, chiar daca declaratiile oficiale ale liderilor politici albanezi nu se detaseaza total de aceasta. Azi, in Kosovo, se voteaza de fapt pentru deputatii in viitorul -Parlament-, dar totul pare a fi referendumul independentei. Firavele forte politice sarbe au ezitat mult timp sa indemne electoratul propriu la vot. Au asteptat acordul Belgradului. Acesta a venit ca o indicatie pretioasa: -Uniti-va in Coalitia pentru Reintoarcere!-. Daca sarbii vor vota – marea intrebare a acestor alegeri -, pentru -Coalitie-, exista sansa teoretica sa devina a doua grupare parlamentara ca marime. Daca ar vota toti sarbii kosovari de aici, precum si cei din Serbia si Muntenegru, ei ar putea avea 25-27% din locurile din Parlament. Aici insa nimeni nu stie daca sarbii vor vota sau nu, in pofida apelului lui Kostunica de a se prezenta la urne, alegand din doua rele raul cel mai mic. Reprezentare parlamentara, in loc de izolare politica totala. In ecuatia democratiilor parlamentare occidentale pe care comunitatea internationala incearca sa o implementeze in Kosovo prin OSCE, nici nu ar exista alternativa. Problema este ca o asemenea ecuatie politica este prea departe de realitatea in care traieste populatia sarba. Izolare totala.
Nici un dram de libertate in privinta liberei circulatii a persoanelor si a bunurilor. Cu exceptia regiunii Mitrovica, enclavele sarbe au fost fortate la o cvasieconomie naturala. In actualele conditii, care se perpetueaza de trei ani, acestea sunt condamnate la moarte prin sufocare. Occidentul promite schimbarea conditiilor, in timp. Aceasta perspectiva nu se intrevede insa. Un singur element preelectoral pozitiv apare in sprijinul ideii ca sarbii ar putea vota.
In lunile precedente, acestia au acceptat sa se inregistreze ca cetateni in evidentele Administratiei ONU, dupa ce au primit garantia ca acest lucru nu inseamna, implicit, si obligatia de a vota.
Masinaria electorala pusa pe picioare de Misiunea OSCE in Kosovo – OMIK – este uriasa. Ea este aprope de a fi perfecta. Tot ce a fost bun si productiv in vasta experienta a marilor democratii a fost transpus in Kosovo, in cele mai mici detalii, cu un cost de 29 milioane de euro. Cifra pare a fi cosmetizata spre un minim aparent decent. Dar, indiferent cat de mare este ea, esenta ei este echidistanta, transparenta, democratie… Unele detalii procedurale par stranii locanicilor, dar Kosovo invata…
Prognoze de ultim moment: PDK – 24% sau mai putin; LDK – 50-55% (experienta politica a lui Rugova pare cea mai buna garantie); AAK – pana la 13 procente.
Beri Demajk,
corespondentul ziarului -Curentul- in Pristina (Kosovo)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
