Ankara a pierdut prima confruntare cu Uniunea Europeana? Privind lucrurile in ansamblul lor, se poate spune ca da. Furioasa si nemultumita pentru atitudinea afisata de liderii comunitari fata de problema turca, Ankara a acuzat UE de -discriminare-. De fapt, Turcia nu a reusit, in dialogul ei cu Bruxelles, sa-si impuna punctul de vedere. Cu toate presiunile exercitate in acest sens de Statele Unite, UE a decis ca, de aceasta data, sa nu cedeze. Concret, Cei 15 au refuzat sa-si modifice oferta privind negocierile cu Turcia, in pofida vehementelor critici ale Ankarei. Pe de alta parte, UE si Turcia au ajuns la un compromis referitor la relatiile dintre Uniune si Alianta Nord-Atlantica. In contextul in care spectrul unui razboi in Irak pluteste in aer, aceasta intelegere poate fi bifata ca un plus pentru Bruxelles.
Intr-un text adoptat joi seara, Consiliul European a propus ca Turcia sa inceapa negocierile de aderare la UE in decembrie 2004. Cu o conditie: ca reformele politice anuntate de Ankara sa fie puse in aplicare. -Daca in decembrie 2004, Consiliul European decide, pe baza unui raport si a recomandarii Comisiei, ca Turcia indeplineste criteriile politice de la Copenhaga, Uniunea va deschide tratative cu Ankara-, preciza premierul danez, Anders Fogh Rasmussen. Fixate in 1993 pentru toate tarile candidate, respectivele criterii definesc normele minimale in privinta unui stat de drept, economie de piata si respectarea acquis-ului comunitar. Indeplinirea criteriilor politice reprezinta o conditie prealabila pentru deschiderea negocierilor.
Departe de efectul scontat
Propunerea avansata la Copenhaga nu difera prea mult de proiectul prezentat nu cu mult timp in urma de Franta si Germania, ce conditiona deschiderea, la 1 iulie 2005, a negocierilor de bilantul reformelor realizate in Turcia pana in decembrie 2004. Sustinuta de cateva dintre membrele UE, precum Marea Britanie, Italia, Belgia sau Grecia, Ankara ar fi dorit, la randul ei, ca decizia sa fie luata inaintea aderarii celor 10 candidate, care ar putea sa se opuna invitarii Turciei. Un astfel de exemplu ar putea fi Cipru. Prudenta planului franco-german a castigat popularitate in masura in care partea turca a incercat sa castige capital, apeland chiar la sprijinul Washingtonului. Efectul a fost insa departe de cel scontat. Pana si presedintele consiliului italian, Silvio Berlusconi, care se aratase favorabil tezelor turce, a catalogat drept -inacceptabile- presiunile exercitate de Ankara.
Un -NU- categoric
Acelasi calificativ a fost folosit si de consilierul premierului turc, Abdullah Gul, vizavi de propunerea europeana. Asaltat de ziaristi, acest reprezentant al guvernului de la Ankara a -regretat profund- pozitia presedintelui francez, Jacques Chirac, pe care l-a acuzat ca -a influentat negativ- decizia Celor 15. Intr-un comunicat citat de agentia turca de presa Anatolia, cabinetul turc a asigurat ca primul-ministru, prezent la Copenhaga, va incerca sa-i convinga pe liderii comunitari sa revina asupra hotararii lor. -Vointa si determinarea Turciei de a adera la UE nu a fost luata in considerare. Timpul nu este insa pierdut. Cu scopul de a corecta lucrurile, discutiile vor continua pana in ultimul moment-, avertiza guvernul turc. Dar europenii s-au aratat intransigenti. Intrebat daca textul poate fi modificat, premierul suedez, Goran Persson, a raspuns categoric: -Nu. El stabileste ca in decembrie 2004 se va face o evaluare a progreselor inregistrate de Turcia pornind de la raportul Comisiei-.
Dupa doi ani de tratative
In alta ordine de idei, dupa doi ani de tratative, UE si Turcia au ajuns, totusi, la un compromis privind relatiile dintre Uniune si NATO, care va permite europenilor sa utilizeze mijloacele Aliantei pentru desfasurarea de operatiuni de mentinere a pacii. Seful diplomatiei europene, Javier Solana, urma sa transmita, joi seara, acest acord Aliantei Nord-Atlantice, care il va aproba, la randul sau, in urmatoarele zile. -Stim ca NATO il va ratifica-, si-a exprimat convingerea o sursa diplomatica. Alianta urma sa-si expuna punctul oficial de vedere in privinta acestui act cu prilejul unei reuniuni a Consiliului Aliantei Nord-Atlantice (NAC), prevazuta, in principiu, pentru luni, la Bruxelles, si la care vor participa ambasadorii celor 19 tari membre ale organizatiei. Semnarea acordului final care va stabili relatii permanente intre UE si NATO se va face in cadrul unei ceremonii comune, care poate avea loc in cursul saptamanii viitoare.
Relatii permanente UE – NATO
Stabilirea de relatii permanente intre Uniune si Alianta este indispensabila pentru inceperea efectiva a primei operatiuni militare comune a Celor 15: inlocuirea misiunii de mentinere a pacii, asigurata de catre NATO in Macedonia. De asemenea, existenta unor relatii permanente intre cele doua parti este cruciala si pentru forta de reactie rapida pe care UE intentioneaza sa o formeze din 2003, deoarece acest lucru va permite Celor 15 sa acceada la mijloacele de planificare ale NATO pentru viitoarele sale operatiuni militare. De mentionat ca depasirea impasului a fost posibila gratie unei solutii -tehnice- propuse de Ankara. Potrivit unor surse apropiate negocierilor, Turcia ar fi primit garantia ca Forta europeana de reactie nu va actiona impotriva intereselor ei. Astfel, notau agentiile internationale de presa, Cipru, a carui parte greaca ar trebui sa adere la UE la 1 mai 2004 – chiar in absenta unui acord de pace cu partea turca – va fi exclus, de facto, de la utilizarea mijloacelor NATO. Nici Malta nu este inclusa in acest compromis, care se va aplica doar tarilor care au incheiat acorduri bilaterale de securitate cu Alianta sau care participa la Parteneriatul pentru pace.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
