Majoritate de fier

Dreapta isi face plinul, Stanga reuseste doar sa limiteze pierderile, in timp ce partidul absenteistilor triumfa cu un procent record de 38-39%. O confirmare a maladiei de care sufera sistemul francez, a neincrederii in formatiunile politice, dar si o consecinta previzibila a celor patru tururi de scrutin din mai putin de doua luni. O supradoza de politica – care nu are comparatie in alte democratii, unde jocurile se decid intr-o singura duminica – la care numai o parte dintre francezi au reusit sa reziste.

Balotajul de duminica i-a oferit lui Jacques Chirac o majoritate parlamentara zdrobitoare: noul partid unic al Dreptei, Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala, a obtinut singur majoritatea absoluta. Impreuna cu formatiunea politica de centru-dreapta a lui Francois Bayrou – care a dorit sa candideze pe cont propriu -, partidul lui Jacques Chirac poate conta chiar pe sprijinul a 400 dintre deputatii Adunarii Nationale. O cifra care nu admite contradictii. Succesul frontului moderat este net si oglindeste cu fidelitate rezultatele din primul tur de scrutin, in urma cu o saptamana.

Visul extremei-drepte a durat 25 de zile

Stanga, in ciuda nenumaratelor apeluri lansate de catre liderii sai, nu a mobilizat electoratul sau si a reusit doar sa evite un nou derapaj. Socialistii vor trimite in Adunarea Nationala putin peste 150 de deputati, in timp ce ecologistii vor avea doar trei reprezentanti. Partidul Comunist reuseste un rezultat bun, date fiind perspectivele sumbre pe care i le dadeau sondajele, si beneficiaza 20 de deputati. Visul lui Jean-Marie Le Pen a durat doar 25 de zile. De la exuberanta primului tur al prezidentialelor, extrema-dreapta ramane extraparlamentara: Frontul National nu va putea trimite nici macar un reprezentant in Adunarea Nationala. Dupa ce a speriat intreaga Europa, Jean-Marie Le Pen va ramane in umbra uitarii cel putin doi ani, cand acesta intentioneaza sa candideze pentru locurile din Parlamentul de la Strasbourg.

Satisfacuti si surazatori, liderii noii majoritati au preferat sa nu infiereze insuccesul contracandidatilor si sa nu puna accent pe nota triumfalista. Cuvantul de ordine a fost -modestie-, invocat fara rezerve de catre premierul Jean-Pierre Raffarin in cadrul discursului rostit ieri. Amintirile trecutului, constiinta francezilor care nu ezita sa rastoarne majoritatea, imbie la prudenta. Socialistii au admis fara patima gravitatea infrangerii lor si au oferit respectul lor invingatorilor. Tot asa cum Raffarin si oamenii sai au instituit un climat de respect fata de Opozitie. Un exemplu de curtoazie, ca si cum sfarsitul perioadei de coabitare intre un presedinte si un Guvern de culori politice diferite ar reprezenta pentru toti o eliberare care trebuie savurata din plin.

Omul cheie – Jean-Pierre Raffarin

Dreapta a obtinut duminica confirmarea la care se astepta. Francezii au dorit, in mod evident, sa sprijine presedintele printr-o majoritate parlamentara, insa mai sunt doua elemente care au favorizat victoria. Primul este Jean-Pierre Raffarin, un om politic putin cunoscut publicului pana la 6 mai, cand a fost chemat sa formeze Guvernul. Cu bonomia sa, cu modestia si cu un limbaj colorat, dar plin de bun-simt, premierul si-a castigat foarte repede respectul si popularitatea care au influentat votul electorilor la aceste legislative. Al doilea element al succesului este unitatea Dreptei. De ani de zile, fortele moderate franceze erau divizate de rivalitati politice si personale. De aceasta data insa, Jacques Chirac si fostul sau premier Alain Juppe au reusit sa unifice trupele, iar electoratul francez a aratat ca stie sa aprecieze aceasta operatiune.