Marele cvartet postsovietic

Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost foarte ocupat in ultimul timp. Pe langa Irak, subiect aflat oricum in atentie generala, liderul de la Kremlin a pus de o noua alianta, economica, in interiorul Comunitatii Statelor Independente (CSI). Interesant este ca nimeni nu a stiut nimic concret pana in ultima clipa.

E adevarat, pe la mijlocul saptamanii trecute, presa moscovita scria ceva legat de intentiile Kremlinului de a organiza un mini-summit CSI la Moscova. De ce insa atata graba si secretomanie, se intrebau ziaristii. Negasind alte explicatii mai -inteligente-, ei au pus totul pe conjunctura internationala, pe paranoia generala instalata in jurul Irakului. Printre altele, era evocata o ampla adunare, la care urma sa asiste inclusiv liderul de la Chisinau, Vladimir Voronin. Cum s-a dovedit ulterior, zvonul nu era inventie pura, Putin pregatind, intr-adevar, o actiune comuna, dar numai cu trei dintre colegii lui comunitari: presedintii Kazahstanului, Ucrainei si Republicii Belarus. In prezenta lui Putin, Nursultan Nazarbaev, Leonid Kucima si Aleksandr Lukasenko au cazut de acord asupra necesitatii formarii cu Rusia a unui spatiu economic unic si au semnat o declaratie de rigoare. S-a luat angajamentul ca pana in luna septembrie sa fie finalizat intreg pachetul aferent de documente. Totodata, cei prezenti s-au grabit sa afirme ca preconizata lor organizatie nu trebuie privita ca o alternativa la CSI. -Nu ne-am propus sa infiintam in interiorul CSI inca o structura interstatala. Suntem animati de o singura dorinta – aceea de a crea un spatiu economic unic, ca de acest spatiu sa raspunda o singura organizatie in locul multor altora-, explica presedintele ucrainean.

Remarca nu a fost spusa la intamplare. Nu trebuie uitat ca semnatarele acordului de duminica se afla,unele fata de altele,intr-un sistemul complex de acorduri de integrare. Rusia si Belarus sunt membrele unei Uniuni de state, iar impreuna cu Kazahstanul ele fac parte din comunitatea economica Euroasiatica, aparuta in 2000. Singura Ucraina nu fusese captata in nici una din aceste forme de colaborare. Pornind de aici, analistii au decretat ca, la baza acestor procese se afla dorinta Moscovei de a se folosi, pe de o parte, de perturbatiile care se observa la nivelul configuratiei geopolitice a lumii, iar pe de alta parte, de contextul irakian pentru a-si crea un pol al puterii, fie si redus ca dimensiuni, dar atractic din punctul de vedere al resurselor naturale si de mare perspectiva. In acest scop, administratia lui Putin a desfasurat, pe mai multe directii, un joc destul de flexibil, straduindu-se, totodata, sa nu se implice in vreun conflict anume. Kremlinul considera drept aliatii sai atat Statele Unite, cat si Uniunea Europeana, dar si China. In realitate insa, este, poate, pentru prima data dintr-o lunga perioada de timp, cand diplomatia de la Moscova a respectat traditionalele canoane diplomatice: Rusia nu are aliati permanenti, are numai interese permanente. Iar pentru punerea in practica a tuturor planurilor sale, Kremlinul se impiedica de Kiev. In pofida tuturor eforturilor depuse de strategii politicii externe a Moscovei, Ucraina nu a putut fi ocolita si nici ignorata. Iata de ce, Ucraina trebuia, intr-un fel sau altul atrasa intr-o forma -organizata- si controlabila de cooperare. Este de la sine inteles ca in demersurile lui, Putin a profitat din plin de pozitia lui Kucima, contestat acasa si in strainatate. Nu degeaba a fost numit Kucima presedinte al Consiliului sefilor de stat din CSI. A fost primul pas spre infiintarea viitorului spatiu controlat de Moscova.