Marinarii britanici au ajuns acasa

Criza ostaticilor britanici a durat două săptămani. Reţinuţi la 23 martie, pe motiv că au pătruns ilegal în apele teritoriale iraniene, au fost eliberaţi miercuri. În mod cu totul surprinzător. Anunţul a fost făcut personal de preşedintele Mahmoud Ahmadinejad la conferinţa de presă programată iniţial pentru marţi. Anunţul a venit cu două zile înaintea datei de 6 aprilie, cand, potrivit unor surse ruseşti, ar fi fost programat un atac american asupra Iranului. Ieri, tot surse ruseşti excludeau orice scenariu de acest gen. Cei 15 militari, printre care şi o femeie, au primit la plecarea din Teheran cadouri. Nu înainte de a repeta, o dată în plus, că, într-adevăr, au pătruns în apele iraniene. Şi şi-au cerut scuze. Daruri au primit chiar de la Ahmadinejad, care a ţinut să-i vadă. -A fost un spectaculos show-, scria ieri -Financial Times-, întrebandu-se, în acelaşi timp, care este totuşi preţul eliberării marinarilor. O întrebare ridicată, de altfel, de toată presa britanică. Care este adevărul, ce a oferit Londra în schimb? – titra presa prea puţin înclinată să creadă că este vorba exclusiv de o victorie categorică a diplomaţiei. Mai ales că, nota FT, -tactica britancilor a fost de la bun început nepotrivită. A fost o prostie să încerci să demonstrezi că militarii marinei regale au fost pe partea dreaptă, irakiană, a graniţei, linie de demarcaţie care, formal, nici măcar nu există. Poate deznodămantul, acesta sau altul, ar fi venit mai devreme dacă autorităţile de la Londra s-ar fi mulţumit să afirme că marinarii acţionau în cadrul îndeplinirii rezoluţiei ONU-. Oricum ar fi, Marea Britanie poate răsufla uşurată. Cu siguranţă, detaliile operaţiunii vor urma. Dacă vor fi pe gustul comunităţii mondiale rămane de văzut. Pentru că este de la sine înţeles că Teheranul, care a reluat imediat după eliberarea britanicilor negocierile cu UE pe marginea programului său nuclear, nu face daruri degeaba. Cine a caştigat din această criză ? Nu există un răspuns imediat. Evoluţia evenimentelor va clarifica şi acest aspect. Deocamdată, ambele părţi se consideră învingătoare. Dar, cum se spune, cine rade la urmă rade mai bine.