In lupta antiterorista, pentru 12,50 de dolari lunar
Toata lumea stie ca razboiul este ceva ingrozitor chiar si pentru simplul privitor aflat departe de frontul implicat direct in schimburile de focuri. Realitatea din Afganistan pare insa mult mai necrutatoare pentru cei implicati decat pare ea pe ecranele televizoarelor sau in corespondentele trimisilor speciali la fata locului. Editia on-line a cotidianului american -Los Angeles Times- ofera un reportaj despre viata soldatilor implicati in -razboiul antiterorist- de partea Aliantei Nordului, opozitia armata la puterea talibana de la Kabul.
In ciuda unui salariu lunar de 12,50 de dolari (si acela platit de cele mai multe ori cu intarzieri de luni de zile), soldatii Aliantei Nordului, neavand nici un alt scop in viata, sunt hotarati sa lupte pana la sfarsit impotriva talibanilor.
Ultima speranta: americanii
Pe linia de front de la nord de Kabul, militarii Aliantei asteapta interventia hotarata a americanilor pentru a putea porni – in sfarsit – asaltul asupra Capitalei afgane. Zile intregi au urmarit aparatele americane care survolau zona, lansandu-si insa bombele asupra altor obiective din Kabul.
Un soldat de etnie pashtuna spune ca bombardamentele au inceput in ultimele zile pe la 3 – 4 dupa-amiaza si au durat pana la apusul Soarelui. -Nici o bomba- insa nu a fost lansata asupra pozitiilor talibane aflate la nord de Kabul, principalele forte care impiedica inaintarea Aliantei Nordului spre -inima- tarii.
In fiecare zi, de la declansarea actiunilor militare americane in Afganistan, cand incep bombardamentele, soldatii aflati pe linia de front din afara Capitalei afgane isi ocupa pozitiile in transee si sunt pregatiti in orice moment sa iasa de acolo pentru a porni asaltul final care sa le aduca victoria definitiva.
Gul s-a inrolat in armata la varsta de 13 ani. Acum are 24, iar viata sa nu are alt sens in afara de acela care il leaga de arma sa, un AK-47. -Toti se gandesc la propria lor viata-, spune el, -de aceea zboara atat de sus- (n.r. – avioanele americane) -Dar asa, nici nu pot recunoaste linia noastra de front. Trebuie sa zboare mai jos-, spune Gul, convins ca numai astfel se poate realiza o reala coordonare a actiunilor americane cu trupele aflate la sol ale Aliantei Nordului.
Hasisul – singura sursa de alinare a durerilor
Dupa aproape 23 de ani de razboi, hasisul este singura sursa de alinare a durerilor – la propriu si la figurat – militarilor din Alianta Nordului. Acesta este singura fericire, singurul remediu al tutoror nevoilor si, totodata, singura posibilitate de supravietuire in conditiile dure impuse de razboi. Mananca rar si prost, locuiesc in baraci impovizate sau in grote insalubre, nu au nici un fel de conditii care sa le usureze viata de pe front.
Imaginea soldatului afgan implicat in luptele terestre din Afganistan este inspaimantatoare.
In totala contradictie cu aceasta descriere, agentiile de presa informeaza despre felul in care se antreneaza in general militarii britanici pentru a rezista in conditiile dure ale unui razboi traditional. Servetelele umede, conservele de carne si bomboanele mentolate sunt doar o parte dintre obiectele pe care orice soldat britanic trebuie sa le aiba asupra sa in afara echipamentului militar uzual. Igiena este foarte importanta pentru starea de spirit a soldatului, spune un comandant britanic. Mai ales in conditiile in care apa este mult prea pretioasa pentru a fi folosita in acest scop.
Invalizii de razboi raman pe front
Numarul invalizilor care continua sa lupte pe front este destul de mare. Multi soldati au fost afectati de minele antipersonal, dar viata lor nu are alt rost, iar razboiul este viata lor.
Merza Khan are 40 de ani si si-a pierdut un picior acum 12 ani. Nu se plange, dar spune ca nu poate alerga prea repede. Adauga insa zambind: -Voi lupta pana la sfarsitul vietii ca sa-mi apar tara si poporul.
Un alt soldat arata locurile in care a fost atins de gloante. Dupa ce isi arata gatul, spatele, mijlocul si mana, ia statia si incearca sa intre in legatura cu o alta unitate a Aliantei aflata in apropiere. -Kharasan, Kharasan- , repeta el, -ce se intampla la voi, e totul in regula?- Dupa mai multe minute de tensiune, se aude o voce: -Salaam aleikum!- (Pace voua!) Totul este in regula. E liniste-.
Un vis frumos
Visul frumos al acestor luptatori, uitati parca si de oameni, si de Dumnezeu, este legat de sfarsitul razboiului. De ceea ce poate urma si de frumoasele posibilitati legate de ajutoarele pe care le-ar putea primi Afganistanul din partea comunitatii internationale. Un soldat afgan crede ca -americanii vor contrui un Afganistan frumos-, in timp ce un altul este de parere ca -Afganistanul nu va mai fi niciodata asa cum a fost odata-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
