Nabucco și South Stream sunt în momentul de față proiectele de gazoducte cele mai politizante ale momentului. În toată această chestiune, rolul principal îl joacă Rusia și teama Occidentului de extinderea companiei Gazprom care au monopolizat mass-media internațională și analiștii din domeniul energetic asupra concilialibității celor două proiecte. În 2006, în plin scandal al gazelor rusești, responsabilii Uniunii au integrat pe lista proiectelor strategice de maximă importanță, Nabucco cu o lungime de 3300 Km și cu o investiție de aproximativ 6 miliarde de euro. Anul 2012 este prevăzut ca momentul zero în care Nabucco trebuie să intre în funcțiune pentru aprovizionarea Europei Occidentale cu gaz din Marea Caspică și Orientul Mijlociu, ocolind granițele Federației Ruse. Itinerariul prevăzut al acestui gazoduct traversează Turcia, Bulgaria, Romånia, Ungaria pånă la Baumgarten în Austria, unindu-se în final cu rețeaua de gaze europene. În momentul de față, Nabucco ar putea să devină a patra sursă de aprovizionare a UE cu 30 de miliarde de metri cubi, adică 7% din cererea de gaz în 2010, dacă ne încredem în operatori și-n UE. Societatea Nabucco condusă de grupul austriac OMV, cuprinde în părți egale compania ungurească MOL, Transgaz, Bulgargaz, grupul turc Botas și pe cel german RWE. În 2007, Gaz France a fost înlăturată din proiect din cauza presiunii factorului turc ca urmare a relațiilor încordate cu Parisul. Pe de altă parte, succesul proiectului Nabucco depinde de factorul turc, precum și de atitudinea Italiei, Bulgariei, Austriei și Ungariei în relația cu Rusia.
Perspective și direcții…
În momentul de față, doar aproximativ 3 miliarde de metri cubi din Azerbaidjan ar fi estimate ca disponibile din 2015 pentru aprovizionarea lui Nabucco, deși nu s-a semnat nici acord pånă în momentul de față cu oficialitățile Baku. Gazul din Turkmenistan, ca și cel din Kazahstan ar necesita punerea în funcțiune a unor infrastructuri sub Marea Caspică – Conducta Transcaspică – proiect puțin realist în acest moment. Deși UE a încheiat un acord cu autoritățile turkmene pentru 10 miliarde de metri cubi de gaz începånd cu anul acesta, impresia este că această țară și-a våndut resursele în mai multe etape și nu va putea să-și onoreze comenzile.
Potrivit lui Pierre Morel, trimisul special al Uniunii în Asia Centrală, Turkmenistanul este pe cale să se integreze în comunitatea internațională a energiei și trebuie să i se acorde prioritate în detrimentul Rusiei. Însă, din 2007, această ipoteză nu mai poate fi luată în calcul. Ashabad a produs circa 72,3 miliarde metri cubi în 2007 și consumă el însuși 20 miliarde metri cubi. În același timp, țara trebuie să livreze Chinei – 30 de miliarde metri cubi gaz – și Rusiei prin acordurile încheiate. Pe de altă parte, gazul iranian ar putea fi o șansă pentru Nabucco pe termen lung, deoarece pe termen scurt regimul de la Teheran acordă prioritate Gazpromului. Dacă privim în ansamblu, Nabucco va depinde în totalitate de gazul rusesc și implicit de Gazprom care ar putea să fie inclusă în acest proiect. Pe termen lung, Nabucco va reprezenta doar 6% din importurile de gaze europene estimate la 400-500 miliarde de metri cubi în 2020, rol ce nu ar putea fi schimbat decåt dacă ar participa și Iranul.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
