NATO si Rusia, la ora adevarului

Secretarul general al Aliantei Nord-Atlantice, George Robertson, a sosit aseara la Moscova pentru a participa, astazi, la reuniunea la nivel ministerial a noului Consiliu NATO-Rusia, creat la 28 mai 2002. Va fi un bun prilej pentru a privi inapoi si a analiza care dintre obiectivele stabilite anul trecut la Roma au fost indeplinite si care nu. Va fi, dupa cum preciza insusi Robertson, un moment al adevarului pentru ambele parti.

Prin noua structura de colaborare consfintita anul trecut in capitala Italiei in prezenta sefilor de stat si de guvern din tarile membre Aliantei, Rusiei i se rezerva un loc la masa NATO, unul marginal, cu drepturi limitate. Oricum, faptul in sine a constituit, la vremea respectiva, un eveniment major al politicii internationale, perceput ca sfarsitul de facto al confruntarii dintre Moscova si blocul militar. Mai mult, la Kremlin se evocase chiar perspectiva iminentei integrari depline a Rusiei in NATO. Idee reluata, de altfel, de Robertson in ajunul sosirii in capitala rusa. Intr-un interviu pentru presa moscovita, el preciza ca, -in principiu-, nu are nimic impotriva aderarii Rusiei la Alianta, dar, sublinia primul om din NATO, -aceasta chestiune nu figureaza, deocamdata, pe ordinea de zi. Cei care au fost martorii dramaticelor schimbari survenite in planul securitatii regiunii euro-atlantice in ultimii 15 ani s-au convins ca realitatea a luat-o inaintea celor mai indraznete prognoze-.

Schimbare de opinie

In orice caz, incercand un bilant al activitatii Consiliului NATO-Rusia in formula -19+1-, cotidianul -Nezavisimaia gazeta- (NG) decreta drept -prematura inmormantarea Aliantei-. De unde si pana unde aceasta concluzie, s-ar putea intreba unii. Tot ziarele moscovite schitau, in urma cu vreo doua saptamani, un scenariu apoteotic, conform caruia Rusia va profita de neintelegerile intervenite intre europeni – membri si nemembri UE si NATO – din cauza razboiului din Irak, pentru a grabi destramarea celor doua structuri. Chiar -NG- cochetase cu o aceasta varianta. Pentru ca ieri publicatia sa scrie ca, -in pofida tuturor evolutiilor de pe scena internationala, Alianta sa devina tot mai eficienta din punctul de vedere al elaborarii unor decizii unice. Conflictul din Irak a scos la suprafata profundele divergente de opinie dintre diferitele grupuri de tari din interiorul NATO. Iar pe masura extinderii blocului prin primirea statelor din estul si centrul Europei, aceste probleme se vor accentua. Dar, in ciuda evidentelor simptome de slabire a rolului Aliantei ca bloc militaro-politic, inmormantarea lui este prematura. In prezent, NATO reprezinta singura organizatie prin care se asigura prezenta militara americana in Europa. Greu de presupus ca SUA vor permite aliatilor lor europeni sa-si creeze propriile forte armate, independente de Alianta-. Iata de ce, explica ziarul citat, SUA vor avea nevoie si in viitor de NATO pentru a-si duce la indeplinire, in mod legal, operatiunile de mentinere a pacii in diferite colturi ale lumii.

Suparare de scurta durata

Abordand subiectul dintr-un alt unghi, britanicul -The Financial Times- nota, printre altele, ca -Rusia este importanta pentru NATO, care, in prezent, isi concentreaza eforturile asupra sensibilelor probleme de securitate si aparare impotriva tarilor-paria. Spre deosebire de Moscova, Europa nu manifesta un interes deosebit fata de Coreea de Nord. Iar in cazul unei escaladari a conflictului din peninsula coreeana, Washingtonul ii va cere lui Putin adoptarea de masuri corespunzatoare-. Desi, sublinia in context sursa amintita, -este putin probabil ca liderului de la Kremlin sa i se mai ofere ocazia de a poposi la ferma presedintelui George W. Bush, din Texas. Cu toate ca supararea americanilor fata de politica Kremlinului s-a dovedit de scurta durata-.

O noua punte de legatura

Da, este clar ca, in conjunctura actuala, NATO apare ca instrument unic de asigurare a securitatii si stabilitatii mondiale. In plus, organizatia constituie acel cadru in care Rusia si SUA pot dezvolta un dialog normal, bazat pe interese ce decurg din insasi menirea blocului. Remarca valabila, de altfel, si pentru raporturile Moscovei cu tarile Uniunii Europene. Iar Moscova nu-si poate permite luxul unei degradari a relatiilor sale cu liderii comunitari. Recent, presedintele Vladimir Putin vorbea despre posibilitatea unirii Comunitatii Statelor Independente cu UE, in vederea formarii unei piete economice unice. Pentru transpunerea in practica a acestei initiative, Kremlinul nu are nevoie de obstacole. Daca sugestia lui va primi sprijin din partea UE, Putin va trece la inlaturarea tuturor piedicilor. De altfel, acest proces a si inceput, o data cu semnarea tratatului politic de baza cu Romania. Pentru Moscova, nomalizarea relatiilor cu Bucurestiul ajunsese deja o necesitate. Romanie devine o noua punte de legatura intre Rusia si Europa, rol de pe urma caruia noi nu avem decat de castigat.