-Nu agream scenariul romanesc-

Pentru moment, mai putin conteaza daca in Georgia a avut loc o lovitura de stat sau o revolutie. Esential este ca situatia sa ramana controlabila, ca armata – cea nationala, dar si trupele rusesti dislocate in aceasta fosta republica sovietica, zona de o importanta strategica majora in batalia ascunsa dintre Moscova si Washington pentru influenta in Caucaz – sa nu se implice. La fel de putin conteaza, acum, daca fortele de opozitie, care au pus stapanire nu doar pe parlament, dar si pe o serie de alte importante institutii de stat, inclusiv televiziunea oficiala, au folosit sau nu un scenariu experimentat deja in alte colturi ale lumii. Oricum, Nino Burdjanadze, care s-a proclamat presedinte interimar al tarii, a precizat ca nu se va aplica versiunea romaneasca. -Nu agream scenariul romanesc-, declara ex-presedintele legislativului de la Tbilisi, cu aluzie la soarta dictatorului Nicolae Ceausescu. Sosit val-vartej la Tbilisi, cu misiunea de evita o varsare de sange in Georgia, cu urmari imprevizibile pentru intreaga zona, impanzita de conducte de transport al petrolului si gazelor naturale spre Europa, seful diplomatiei ruse, Igor Ivanov, a declarat ca Moscova si-a asumat rolul de mediator al crizei. Iesind la rampa dupa doua runde de discutii cu emisarul Moscovei, presedintele georgian, Eduard Sevardnadze, a lansat un ultimatum opozitiei, aratandu-se totusi dispus sa negocieze cu opozitia conditiile convocarii de alegeri prezidentiale anticipate si a unui nou scrutin parlamentar.

-Este prematur sa sarbatorim victoria-, avertiza liderul opozitiei radicale georgiene, Mihail Saakasvili. Da, la Tbilisi domneste confuzia. Sunt doi presedinti – Sevardnadze, ales pe cale legala in urma cu doi ani, dar nedorit acum de nimeni. Fireste, cu exceptia fidelilor lui. Este, apoi, Nino Burdjanadze, -vocea calma a opozitiei-, cum au descris-o agentiile internationale de presa, proclamata de opozitie -presedinte interimar- si care, candva, a fost aliata lui Sevardnadze. -Din moment ce seful tarii nu-si poate exercita atributiile, mandatul este preluat, conform Constitutiei, de presedintele parlamentului. In prezent, Sevardnadze ramane presedinte nominal, dar de facto si respectand legislatia, presedinte al Georgiei este Nino Burdjanadze- – explica ziaristilor fostul consilier al lui Sevardnadze pe probleme de drept international, Levan Aleksidze.

Fara nici un rezultat

Cum se va iesi din aceasta incurcatura? Scump la vorba, Ivanov afirma, inaintea unei alte intrevederi cu Sevardnadze si dupa o noua discutie cu reprezentantii opozitiei, ca exista cateva propuneri menite sa deschida calea identificarii unei rezolvari amiabile. Fara detalii, el a evocat doar necesitatea unui dialog direct intre partile implicate in conflict. Da, Sevardnadze ar putea accepta o intrevedere. Cat de eficient se va dovedi acest demers ramane de vazut, in conditiile in care, fortat sa iasa pe usa din dos din sediul parlamentului, Sevardnadze lasa, ieri, impresia ca nu prea realizeaza ce se intampla, continuand sa priveasca la multimea protestatarilor cu o superioritate falsa. In ultima instanta, Sevardnadze si liderii opozitiei georgiene s-au mai intalnit, in doua reprize, si saptamana trecuta. Efortul a fost zadarnic, partile despartindu-se fara nici un rezultat.

Cauza si efect

Cine a fost de vina? Nu se stie. La Tbilisi, organele de resort nu au considerat oportun sa dezvaluie termenii discutiei. Si iata unde s-a ajuns. E adevarat, evenimentele de sambata, cand demonstrantii au patruns cu forta in sediul parlamentului de la Tbilisi, in momentul in care Sevardnadze se pregatea sa dea citire mesajului sau catre deputatii nou alesi in urma legislativelor din 2 noiembrie, ar fi putut avea loc mai devreme. Acum 10 zile, de exemplu, cand opinia publica internationala a inteles ca Georgia este pe punctul de a deveni teatrul unei schimbari de regim. Atunci se miza pe ratiunea lui Sevardnadze. Refuzul acestuia de a demisiona au modificat considerabil datele probleme, complicandu-le pana la maximum. Nu trebuie uitat ca, in perioada scursa de la votul din 2 noiembrie si pana acum, ipoteza izbucnirii unui razboi civil a fost evocata in numeroase randuri atat de Sevardnadze, ale carui vorbe sunau mai degraba a amenintare, cat si de alti factori de raspundere. A trecut acum acest pericol? Nu.

Jocurile dintre SUA si Rusia

Mai ales ca aceasta confruntare purtata de fortele politice locale pentru putere in Georgia ascunde o alta lupta. Este vorba despre competitia dintre Rusia si Statele Unite pentru a-si impune vointa in acest mic stat caucazian, dar important punct strategic. Dupa Ivanov, la Tbilisi este asteptata vizita secretarului de stat, Colin Powell. Primit cu aplauze la Tbilisi, ministrul rus al afacerilor externe, a carui mama este, printre altele, de originie georgiana, s-a vazut constrans sa recurga la intreaga lui experienta diplomatica pentru a face fata situatiei. Si inca nu se stie cum se va incheia deplasarea lui Ivanov, in opinia caruia ceea ce s-a intamplat in Georgia nu poate fi, in nici un caz, calificat drept o lovitura de stat. Un eventual esec va spori sansele lui Powell, mai ales ca o mare parte a opozitiei militeaza in favoarea unei accentuate politici prooccidentale, dar fara a intoarce definitiv spatele Rusiei. -Georgia este importanta din punct de vedere strategic, fiind perimetrul unde NATO, reprezentata de Turcia, se intersecteaza cu Rusia-, explica Zeyno Baran, analist la centrul Nixon, din Washington, specialist in problema georgiana.

Tot petrolul e de vina

Un alt factor este petrolul. Georgia nu are -aur negru-, dar se afla pe treseul de tranzit intre bogatele campuri petroliere din Caspica si pietele mondiale de desfacere. Controlati aceste coridoare de transport si veti controla preturile la acest carburant, spun expertii in domeniu. Unii observatori invoca, in context, Marele joc al secolului XIX, care a opus Marea Britanie, pe atunci prima putere mondiala, si Rusia, miza fiind controlul itinerariilor spre India. Acum, Moscova a avut grija sa-si pastreze parghii de manevra in Georgia. In primul rand, ea dispune, aici, de doua baze militare, in sud si in vestul tarii, o mostenire lasata de fosta URSS, dar pe care Kremlinul nu s-a grabit sa o lichideze. In alta ordine de idei, Rusia acopera cea mai mare parte din necesarul Georgiei de energie. Printre altele, Moscova exercita o influenta dominanta asupra celor doua enclave separatiste ale tarii, Abhazia si Osetia de Sud, care s-au desprins, practic, de Georgia.

SUA – principalul donator

In ceea ce priveste Washigtonul, administratia americana este principalul donator de ajutor strain al Georgiei, o tara in pragul falimentului. De asemenea, SUA furnizeaza sprijin militar, ele oferind recent conducerii de la Tbilisi sase elicoptere Huey, iar Turcia a adaugat alte doua. Actionand cu rabdare si perseverenta, Washingtonul a incercat, de-a lungul anilor, sa ia locul Moscovei, in calitatea acesteia de principal aliat strain al Georgiei. Incurajat de americani, Sevardnadze, fost sef al diplomatiei sovietice si extrem de popular in Occident, s-a pus rau cu autoritatile de la Kremlin, consolidand, in schimb, legaturile tarii sale cu administratia de peste Ocean. Pana nu de mult. Recent, Sevardnadze a virat brusc in directia Moscovei si a incheiat o alianta cu puternicul lider regional al Adjariei, Aslan Abasidze, care doreste sa readuca Georgia pe orbita rusa.

Puncte de vedere opuse

Trebuie, totusi, recunoscut faptul ca interesele Moscovei si ale Washingtonului in Georgia nu sunt total opuse. -Ambele capitale doresc stabilitate, ceea ce difera sunt insa viziunile privind solutionarea crizei georgiene-, estimau analistii occidentali. Astfel, SUA ar dori ca Sevardnadze sa faca unele concesii opozitiei, pregatind, de exemplu, o victorie a opozitiei conduse de liderul radicalilor georgieni, Mihail Saakasvili, la prezidentialele din 2005. Planul Moscovei s-ar putea modifica, in functie de evolutia de pe teren. Fie Rusia continua sa-l sprijine pe Sevardnadze, determinandu-l, totodata, sa organizeze noi alegeri, fie va incerca o intelegere cu opozitia in privinta unui posibil candidat la presedintie. Poate chiar Abasidze, pe care analistii de la Moscova l-au inclus deja in rubrica -succesorilor- la conducerea Georgiei.

Ultimatum al opozitiei

Intre timp, la Tbilisi, lucrurile au inceput, din nou, sa se precipite, ieri, o data cu lasarea serii. Prezent la negocierile cu Ivanov, Saakasvili a parasit brusc cladirea parlamentului. Iesind in fata demonstrantilor, el i-a cerut lui Servardnadze ca, -in termen de 30 de minute, sa-si anunte demisia din functia de sef al statului-. In caz contrar, a prevenit liderul blocului -Miscarea nationala-, simpatizantii opozitiei -vor ocupa ultima resedinta a lui Sevardnadze din Georgia-. De asemenea, el a anuntat ca doua batalioane ale Ministerului georgian al Apararii au trecut de partea opozitiei. Pe acest fundal, Abasidze a decis instituirea starii de necesitate pe teritoriul republicii lui autonome, Adjaria.