OPEC, intre ciocan si nicovala

A fost cea de-a 124-a conferinta a Organizatiei tarilor exportatoare de petrol (OPEC). Ieri, membri cartelului s-au reunit la Viena intr-o noua incercare de a linisti pietele extrem de nervoase in fata iminentei unui razboi in Irak. Se vorbea despre mai multe decizii preconizate, inclusiv suspendarea actualelor cote de productie. Asa cerusera atat Statele Unite, cat si unele state membre, interesate in cresterea exporturilor de titei. Si, fireste, de readucerea pretului la acest pretios combustibil, in limitele coridorului de 22-28 de dolari barilul. Acest lucru in conditiile in care preturile la petrol se confrunta cu o evolutie dintre cele mai haotice, reactionand cu promptitudine ba in sus, ba in jos, la cel mai mica cuvant sau gest venit din partea principalilor actori politici ai jocului irakian.

Pana la inchiderea editiei, nu se ajunsese inca la nici o hotarare clara, divergentele de opinie semnalate in ajunul reuniunii parand sa se mentina. OPEC ezita, fiecare dintre ministri veniti in capitala austriaca incercand sa-si impuna punctul de vedere cu argumente solide. Prin urmare, analistii nu excludeau posibilitatea ca, la capatul unor discutii furtunoase, OPEC sa nu adopte nici un fel de decizie. In ultima instanta, in Irak este inca liniste. Oricum, tonul pare sa-l fi dat Arabia Saudita, primul producator si exportator mondial de petrol brut. -Nu este nevoie de o crestere a productiei. Eliminati tamburul razboiului si preturile se vor atenua-, a declarat presei ministrul saudit al petrolului, Ali al-Nuaimi. De ce? Deoarece importanta capacitate de productie a Arabiei Saudite ii va permite sa nu lase pietele mondiale sa sufere de petrol in ipoteza unui conflict in Irak. Asa a explicat responsabilul saudit, grabindu-se sa sublinieze ca anularea plafoanelor va conduce la instalarea unui adevarat -haos-. -Nu va fi o penurie de petrol-, a promis al-Nuaimi.

Pe aceeasi linie s-a inscris si pozitia afisata de ministrul iranian al petrolului, Bijan Namdar Zangeneh, in opinia caruia, -din punct de vedere economic, nu se justifica o majorare a cotelor de productie- ale OPEC, organizatie ce furnizeaza o treime din necesarul mondial de petrol. Pentru moment, a completat el, -trebuie sa evitam a adopta masuri politice, ce-ar putea fi interpretate de musulmani si arabi drept un sprijin in favoarea lansarii unui atac american impotriva Irakului-. Pentru a spulbera, poate, orice speculatii, presedintele OPEC, ministrul petrolului din Qatar, Abdullah bin Hamad al-Attiyah, anunta ca nici macar nu va fi luata in discutie problema cresterii productiei de petrol a cartelului. -Nu avem o ordine de zi. Daca va fi o penurie pe piata, atunci ne vom reuni pentru a examina reechilibrarea pietei, dar mai ales pentru a stabili pentru cat timp vom fi nevoiti sa recurgem la astfel de masuri-, mentiona el.

Pe acest fundal, expertii au apreciat ca, in pofida imenselor rezerve de care beneficiaza Irakul, exporturile de petrol din aceasta tara nu vor fi suficiente pentru a acoperi costul reconstructiei statului in caz de razboi. La capatul a 12 ani de sanctiuni economice decretate de ONU, industria petroliera irakiana este, practic, paralizata. Iar viitorul guvern postbelic va avea nevoie de ani buni si de miliarde de dolari pentru a aduce productia la nivelul anului 1990. Pe de alta parte, la sfarsitul eventualului conflict, preturile la petrol vor trebui, in mod logic, sa coboare. Or, sunt de parere analistii, acest lucru nu va ajuta Irakul sa-si sporeasca veniturile profitand de principala lui sursa de export. Ipoteza avansata, in special, de expertii care nu impartasesc ideea frecvent sugerata de responsabilii americani, conform carora resursele petroliere irakiene ar putea genera suficiente lichiditati pentru a reface starea economiei nationale, pentru a crea premisele instalarii, la Bagdad, a unui guvern pro american viabil. -Persista o impresie exagerata la Washington vizavi de importanta rezervelor irakiene de petrol si o perceptie total falsa in ceea ce priveste costul reconstructiei tarii. Cele doua cifre nu se completeaza-, a estimat Raad Alkadiri, consultant la Petroleum Finance Company, o firma cu sediul la Washington.

Costul estimat al reconstructiei Irakului s-ar putea ridica la 250 miliarde de dolari pe o perioada de 10 ani, adica 25 miliarde de dolari pe an. Or, veniturile realizate din petrol nu vor depasi, intr-un an, 16 miliarde de dolari in primele 18 luni de dupa razboi. Apoi, nu trebuie uitat faptul ca, in momentul actual, aproape trei sferturi din banii realizati de Bagdad din exportul de petrol irakian servesc la finantarea nevoilor umanitare ale populatiei. Scazand, reiese ca pentru reconstructia tarii vor mai ramane doar trei sau patru miliarde de dolari pe an. -Nu va mai ramane absolut nimic pentru acoperirea cheltuielilor propriu-zise de razboi. Sper ca guvernul american intelege aceasta stare de lucruri-, a estimat, la randul sau, Rachel Bronson.